Cultură și personalități localeInformații despre orașul Brăila

AUREL M. BURICEA prezent în revista Convorbiri Literare

Cu mare bucurie, mândrie și apreciere vă informăm că brăileanul nostru de suflet AUREL M. BURICEA a publicat în revista Convorbiri Literare, 12 sonete din PSALTIREA LUI DAVID . Cu ocazia împlinirii unui mare număr de ani, în luna octombrie, revista i-a făcut scriitorului un cadou frumos.

header-1024x244

Aurel M. BURICEA

Soţiei  mele  GITTA  MARIA

PSALMUL   1

 

Natura s-a hrănit cu sufletul meu

Toate florile primăverii m-au plîns

În cugetul Sfîntului Duh s-au strîns

Cum apa din lumina din curcubeu

 

Ziua şi noaptea vibrează-n  cuvinte

Ca un pom roditor lîngă izvoare

Roadele lui nasc lumi trecătoare

Despre viitor ne-aducem aminte

 

Cel fără credinţă spulberat de vînt

De se pierde ca praful în furtună

Nu-i nimeni în uitare de-l adună

 

Calea drepţilor prin Domnul ia avînt

De trece dincolo spre veşnicie

Şi veghează ruga din poezie

 

PSALMUL  2

 

Patimi rele vor creşte s-o frîngă

Cu cel de sus să n-avem legătură

Dar nu pot lua spirit din natură

Orice anotimp e-o hrană nătîngă

 

Vine  porunca de pe Muntele Sfînt

Cu frică să-l slujim şi-n trup cutremur

Urgia  Lui mă face azi să tremur

Din orice rugăîmi fac mereu avînt

 

Pe calea cea dreaptă urcă gîndul meu

În cuget hrănit cu lumina de-apoi

Să nu-mi cioplesc din necredinţă altoi

 

Ca să crească roadele unui ateu

Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă

Fericit voi fi pe ultima treaptă

 

PSALMUL  3

 

Între bine şi rău creşte risipa

Din orice păcat nimic nu rămîne

Doar materia vrea moartea s-amîne

Numai din Dumnezeu se naşte clipa

 

Această vreme din a Ta privire

Hrăneşte viaţa pentru credinţă

Pregătit sînt să trec în nefiinţă

Eternizat întru dumnezeire

 

Cu glasul meu către Domnul am strigat

Din muntele sfînt  vin roade bogate

De ziua de mîine sînt azi legate

 

La plăcerile lumii n-am fost argat

De patima nopţii nu mă voi teme

Gata sînt Doamne să trec peste vreme

 

PSALMUL  4

 

Te caut în gînduri clipă de clipă

Oriunde aş fi ascultă ruga mea

N-am rupt minciuna şi deşertăciunea

Să îmi cioplesc din cel veşnic aripă

 

M-ai zămislit minunat şi cuvios

Jertfa dreptăţii mi-a consumat viaţa

Din raza feţei Tale dimineaţa

O deduc  tainic cum vibrează prin os

 

Puls mai profund decît în inima mea

Rodul de grîu de vin şi de undelemn

În muguri de pădure cresc cruci de lemn

 

Lumina din cuvinte filtru de stea

În nădejdea Ta voi adormi Doamne

Să pot cînta prin rodul unei toamne

 

PSALMUL  5

 

Al meu grai şi strigare înţelege

Ia aminte de glasul rugii mele

Cînd spăl în zori sufletul meu cu stele

Să nu fiu umbre de fărădelege

 

Dimineaţa vei auzi glasul meu

Stau înaintea Ta şi mă vei vedea

Cei vicleni vor avea soarta cea mai grea

Criminali mincinoşi cu foame de ateu

 

Mila şi frica deschid sfînta uşă

În altar spiritul meu se hrăneşte

Cum într-o mare stoluri mari de peşte

 

Pe Calea Ta smerit şi drept pe tuşă

Cînd trupul meu se va retrage-n pămînt

Doar sufletul meu zori va fi în Cuvînt

 

PSALMUL  6

 

Sufletul meu s-a tulburat de noapte

Oasele mele-s ninse de atîta cer

Scoate-mă Doamne din nevăzut mister

Cum iese lumina din fructe coapte

 

În iad cine Te va lăuda plîngînd

Tulburi sînt ochii mei de supărare

Glasul plîngerii mele pe cărare

Chemă rugăciune născută din gînd

 

Dă-mi Doamne gîndirii partea mea de cer

Şi vindecă-mă de patimi şi de dor

Chiar dacă rămîn prin spirit călător

 

Şi n-am puterea acestui veac să-ţi cer

Să rămîn pe veci în satul meu natal

Cu numele scris pe-o cruce de metal

 

PSALMUL  7

 

Apără-mă Doamne de fiara lumii

Sufletu-mi să nu  fie luat de leu

De vrăşmaşii mei cu inimi de ateu

Slava mea să nu fie hrana  humii

 

Drept la inimăşi nevinovat sînt

Cu răbdare şi tărie judecat

Adevărul să nu intre în păcat

Zămislit cum se face din lapte unt

 

Fără parte de unelte de moarte

Cei ce au săpat-o să cadă-n groapă

Dincolo de gînd pedeapsa s-o poarte

 

Pe capul unui silnic să pogoare

Cel care prin fapte morminte sapă

Cum sapăşobolanii pe ogoare

 

PSALMUL   8

 

S-a înălţat slova Ta peste ceruri

Din gura de prune şi-a celor ce sug

Ai săvîrşit laude şi-ai făcut rug

Ca păcatele noastre să le înduri

 

Ce este omul să-ţi aminteşti de el

Cu slava şi cinste mai  mic de înger

Cu orice faptăînvăţ să mai sînger

Ca dincolo de timp să nu  fiu rebel

 

M-ai supus cîmpiei să-mi dea rod bogat

Animalele vii hrănesc viaţa mea

În pajiştea luminii mai vor să stea

 

Păsările şi peştii mării străbat

Cît de minunat este numele Tău

De mă-nvaţă zilnic să trec peste rău

 

PSALMUL  9

 

Cu inima lăuda-te-voi  Doamne

Cînta-voi numele Tău Preaînalte

Vrăjmaşii vor pierii în negre halte

Rodul urii va putrezi prin toamne

 

Ajutor la vreme rea celui sărac

Gura unui păcătos urlă blestem

În uitarea Ta să cad tare mă tem

Dimineaţa în rugăciune mă-mbrac

 

Priveşti  la necazuri şi la durere

Să ei pe toate în mîinile Tale

Să Te mînîi nu cer nicio putere

 

Judecă pe sărac şi pe cel smerit

Să nu se mîndrească nimeni pe cale

Cînd prin trăire n-are niciun  merit

 

PSALMUL  10

 

Mută-te în munţi ca o pasăre strig

Cei păcătoşi ascund săgeţi în tolbă

Din ce-ai semănat  nu-i nimic în holdă

Sub zăpezi negre gîndul zace de frig

 

Doamne eşti în Biserica mea Sfîntă

Domnul în cer are doar scaunul său

Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău

Cum fiarele patimii îl descîntă

 

Va ploua peste păcătoşi cu laţuri

Foc şi pucioasă suflare de vifor

Caii sălbateci zburdă fără hăţuri

 

Că drept este Domnul şi dreptatea Sa

Deschide-n suflete nesecat izvor

Şi faţa Lui zideşte-n inimi casa

 

PSALMUL  11

 

Cel necuvios din adevăr scade

Limba cea plină de mîndrie pierde

Cum seceta usucă lanul verde

Buza vicleanăîn păcate cade

 

Cuvintele Domnului sînt  curate

Argint lămurit de foc şi curăţat

De pămînt şi de şapte ori răsfăţat

Ca destinul crucii să-mi fie frate

 

Ne vor păzi şi ne vor feri în veac

De neamul acesta plin de păcate

Doar sfînta credinţă să ne fie leac

 

Cînd împrejur necredincioşii umblă

Cu pofte păcătoase dezbrăcate

De sperie şi fiarele din junglă

 

PSALMUL 12

 

De ce Doamne mă vei uita în sfîrşit

Vei întoarce faţa Ta de la mine

Cum cade în stup mierea de albine

Numai prin Tine am fost desăvîrşit

 

Auzi-mă  luminează ochii mei

Ca nu cumva să adorm întru moarte

Niciodată vrăjmaşii să mă poarte

Într-o lume stăpînită de atei

 

Setea din pofte să nu mă clatine

Chiar dacă-n viaţă sînt multe ispite

Prin ruga mea vor fi iar risipite

 

Întreg şi viu în noapte sînt prin Tine

Luminează-mi ochii gîndului din cer

Să nu trec prin lume atît de stingher

 

Comentarii

comentarii

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te-ar putea interesa și următorul articol
Close
Back to top button
Close
Close