duminică, martie 7, 2021

Panait Istrati

Important de Citit

România: deschisă la turism!

Destinații compatibile cu restricțiile COVIDDin cauza pandemiei, cântărim mai bine destinațiile de călătorie, dar în natură nu avem de...

Vrei ferestre și uși de calitate? Alege Romkomfort!

Tocmai ți-ai achiziționat o casă și vrei să faci o schimbare a ferestrelor tale? Îndrumarea noastră este Romkomfort, cu...

Modele de unghii la modă 2021

Vrei să descoperi ce modele de manichiură sunt la modă în 2021? Pentru anul 2021, se fac remarcate câteva...
webmasterhttp://e-prodesign.net
Fondator Electronic Professional Design, cu o experiență de peste 9 ani în webdesign.

panait-istratiPanait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor brăilean de limba română şi franceză.

Viața

Panait Istrati s-a nascut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de scoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausanne.
Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îsi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.
Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland.

A publicat romanele: Ciulinii Baraganului, Les récits d’Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).
Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:
“Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. […] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.
În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl intâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său Zorba Grecul). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei Vers l’autre flamme-Confession pour vaincus (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunţa abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic şi a omletei proverbiale: “Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?”. Antologia Vers l’autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci şi alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărţii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comunişti considerându-l fascist).
În 1930 se reîntoarce definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări.
A fost tratat de T.B.C. în Franta la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.

Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii şi diverse oraşe din Europa prin care a trecut de-a lungul vietii. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Casa memorială

casa-memoriala-panait-istratiCu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acel imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait Istrati”. Deşi acesta nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurărilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait Istrati, nu s-a păstrat.

Opera

  • Cicluri autobiografice
  • Poveştirile lui Adrian Zografi
  • Ciclul Viaţa lui Adrian Zografi
  • Chira Chiralina (1924)
  • Moş Anghel (1924)
  • Codin (1925)
  • Prezentarea haiducilor (1925)
  • Domniţa din Snagov (1926)
  • Mihail (1927)
  • Ciulinii Barăganului (1928)
  • Casa Thüringer (1933)
  • Biroul de plasare (1933)
  • Răsărit de soare (1934)
  • Spovedania unui învins (1929)

Editii

Opere alese / Œuvres choises, editie bilingvă româno-franceză, texte alese, prefaţă şi note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, Bucuresti, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984
Opere. Povestiri. Romane, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, colecţia „Opere fundamentale”, 2003

Ecranizări

  • Kira Kiralina, film mut sovietic, 1927, regia: Boris Glagolin
  • Ciulinii Bărăganului, coproducţie Franţa-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
  • Codin (Codine), coproducţie Franţa-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabat, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
  • Balkán! Balkán!, coproducţie Ungaria-Franţa-Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare după Chira Chiralina.

 

Comentarii

comentarii

- Reclame -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Reclame -

Ultimile Noutați

România: deschisă la turism!

Destinații compatibile cu restricțiile COVIDDin cauza pandemiei, cântărim mai bine destinațiile de călătorie, dar în natură nu avem de...
- Reclame -

Mai Multe Articole

- Reclame -

Comentarii

comentarii