(Imagini din arhiva personală : Petre Maravela)
Numele satului de pescari, apare după anul 1100 şi vine de la un nume – BRĂILĂ sau BRAE, triburile turanice de uzi, cumani şi pecenegi distrug totul în drumurile lor.
Până la 1240, aici au staţionat maghiarii, apoi mongolii ( s-au descoperit monede ale Hoardei tătare, hanul Toctai – anul 1300), după anul 1250 satul de pescari se transformă în târg ( pe vremea voievodului Litovoi).
Corăbiile ce opresc aici, sunt genoveze şi veneţiene – cu privilegii acordate de bizantini (anul 1261), dar mongolii şi hunii perturbă habitatul autohton.
Se pare că cea mai veche menţiune a târgului, ar fi lucrarea călătorilor şi navigatorilor Libro del conoscimiento („Cartea cunoaşterii”) – foto 1, scrisă pe la 1350, care aminteşte de portul Drinago, ulterior Brillago.
O altă menţiune documentară este Salvconductul – acordat de regele Ludovic I al Ungariei, la 28 ianuarie 1358, prin care le era asigurat braşovenilor, dreptul de a circula cu mărfuri, pe fâşia de teritoriu cuprinsă între cursurile râurilor estice, de la vărsarea Ialomiţei la Siret (Târgul de Floci la Brayla – ce era chemată în curând la o aşa puternică dezvoltare. Drumul duce la Dunăre, spre satul de pescari cu larg viitor al unui Brăilă. Apar primele mici ambarcaţiuni cu pânze, se formează micul port, pe care genovezul Antonio de Ponzo nu l-a identificat, dar comercianţii vorbesc în Europa de Braylam, Brigala sau Brillago.
Prin anul 1300, mărfurile se plăteau cu grosul veneţian, apoi cu ducatul, dar şi cu dirhemul (asprul mongol), stăpânul zonei era Tukul Bugha (staţionat la Isaccea).
Situată la un vad bun al Dunării, Brăila este un târg cunoscut, în port corăbiile încarcă de toate, apar bancherii şi băncile, se închiriază nave, negustorii genovezi şi veneţieni stimulează producţia locală, Dunărea era deja arteră de comunicaţie europeană.
Bogăţiile locului şi traficul micului port sunt cunoscute, astfel că harta nautică italiană editată după anul 1325 (aflată la Arhivele din Zagreb şi publicată în 1977 de L. Bendeffy şi V. Eskenasy), identifică toponimul Brigala – pe acest loc, cu o deosebită înflorire, mărfurile din port nu au vamă, preţurile sunt bune.
Arhivă personală: Petre Maravela
Documentul oficial este dat în 20 ianuarie 1368, domnul Ţării Româneşti – Vladislav I Vlaicu, dă privilegiu comercial braşovenilor, amintind de …. privilegiile avute de ei demult pentru drumul Brăilei – foto 2
Document aflat la Muzeul de istorie Braşov.
Tratatul de comerţ – acorda avantaje negustorilor transilvăneni (din Sibiu şi Braşov), pentru ca târgul să prospere prin desfacerea aici a mărfurilor, regimul creat noului port dădea un impuls dezvoltării zonei, comerţ prin plata vămii de tricesima (1/30) din valoarea mărfii. Documentul este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român, nu reprezintă certificatul de naştere al aşezării, ci actul de atestare al maturităţii locului : Quod universi mercatores de Brasso et eius distritu per quamlibei viam terre nostre transalpine, excepta Brajlau, ad regna extranea transeuntes de rebus suis mercimonialibus tontummodo duo tricessima unum sci licet transeundo, et alterum redeundo nobis saluere dedebunt.. „Că toţi neguţătorii din Braşov şi din împrejurimile acestuia, trecând spre ţinuturi străine pe oricare drum al ţării noastre de dincolo de munţi, în afară de Brăilă, trebuie să plătească negreşit din mărfurile lor a 32-a parte, una la ducere şi alta la întoarcere”. Este prima atestare a Brăilei, ca centru pescăresc şi schelă la Dunărea de Jos.
Ca debuşeu pontic, portul suscită apoi orientare spre sine a mai multor căi comerciale terestre, numite „drumul Brăilei”, apoi calea spre atât de remuneratul comerţ al Mării Negre, unde se întâlneau mărfurile Orientului cu cele aduse din Occident.
VA URMA