(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela)
Bavarezul Hans Schiltberger, ajunge în zonă, după înfrângerea creştinilor la Nicopole (septembrie 1396), trecând prin târgul Uebereyl, „port la Dunăre şi loc unde vin mulţime de galere şi de caice, corăbii şi mai mari şi mai mici din păgânătate”.
Mircea cel Bătrân, confirmă la 1406 – Tratatul de comerţ cu negustorii poloni şi lituanieni, iar cu braşovenii la 6 
august 1413 ; aceştia pot veni în marele centru pescăresc Brăilă cu mărfuri. Şi domnul Moldovei – Alexandru cel Bun, acordă tratat de comerţ liovenilor la 8 octombrie 1407 şi o autorizaţie negustorilor din Lemberg pentru peşte, care plăteau „18 ducaţi de majă (100 de ocale), adică un perper (monedă bizantină de aur) la vama Brăilei”.
Tratatul despre arta militară şi maşinile de război – Codex Latinus Parisinus autor Paulus Sanctinus Ducensis (document aflat la Biblioteca Naţională din Paris) – foto 3, are în anexe o hartă, unde apare Baradigo.
În 1412, în cancelaria voievodului transilvan Ştibor, târgul apare scris în latină – Breill, comandantul flotei burgunde francezul Walerand de Wawrin scria că portul
….e plin de corăbii, galioane ce aduc marfă din păgânătate.
Apar turcii (1418), Dan al-II-lea dă liber târgoveştinilor (10 noiembrie 1424), în scrisoarea din 30 ianuarie comunica rucărenilor şi brăilenilor, iar Ştefan cel Mare acordă lipovenilor libertăţi vamale (3 iulie 1460).
Anton de Rogerio, în drum spre Caffa acostează corabia în portul Brilagum, după trei ani amintea în scrierile sale de … una ville appellee Brilague, situee et assise sur la bouque de la Dunue.
Brăila cunoaşte o deosebită înflorire, import-exportul creşte, timp în care Basarab stăpânea până la Licostomo (Chilia).
Schela se dezvoltă, târgul prosperă, „atrăgând asupră-i ba poftă de jaf, ba invidia duşmanilor”, vreo 600 de negustori braşoveni ce au dat sprijin lui Dan, sunt traşi în ţeapă, pescarii lipoveni sunt însă privilegiaţi de Ştefan pentru negoţ.
În campania lui Mahomed II (1462), împotriva lui Ţepeş, turcii trimit un corp de oaste adus cu 175 de vase, pe mare şi Dunăre, din care o parte debarcă la Brăila, chiar Sultanul stă în târg pe 29 iunie : …Şahul a venit la Ibrail 
(Berail), unde a petrecut sărbătoarea, după care dă foc, primul incendiu din cele şase suporttate de oraş.
În anul 1462, bizantinul Laonic Chalcocondil , aprecia că .… în acest oraş se făcea comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării (Proilabum urbem dacorum quae totius Daciae forum erat celeberinum) iar în lucrarea Relatione del regno d’ Ungaria al tempodive Matia (1468), se spunea că : „ la Marea cea Mare principalele oraşe valahe sunt Moncastro, Licostomo şi Bailigo”.
În hărţile nautice apărute în perioada 1467-1471, lucrate în atelierele lui Grazioso Benincasa, apare târgul Brilago, iar în hărţile lui Enrico Martello Germano din perioada 1480-1493, Brailano.
Marţi, 27 februarie 1470, Ştefan pradă şi arde târgul, apoi Vlad Călugărul dă privilegiu pentru comerţul cu peşte (cetatea Chilia fiind pierdută), cu toate acestea în port staţionează corăbii otomane, greceşti sau genoveze, controlul vămii făcând obiectul deselor negocieri, însoţite uneori de confruntări militare.
Comerţul merge înainte în bătrânul port dunărean.
În 1502, într-un memoriu alcătuit de Felix Petancic, numit „Despre drumurile pe care trebuie să se pornească expediţia contra turcilor”, se spune : ….La vreo 30 de mii de paşi depărtare de Vaslui se trece Dunărea la oraşul Braila ( Brilagum sive Braill ovum oppidum).