(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela )
În anul 1883 începe construcţia docurilor – cheuri, dane, silozuri, magazii, rezervoare de petrol, CF, şosele şi bazin pentru iernat.
Decretul nr. 131 din 17 ian.1884 aprobă statutul de mijlocitori de mărfuri, cereale şi închirietori de corăbii pe lângă bursa Brăila pentru 41 de comercianţi, în aprilie au loc primele alegeri pentru desemnarea Comitetului Bursei, sindicul era D. Rădulescu, sigiliul comitetului era un vapor cu zbaturi.
Pe 22 mai se inaugurează deschiderea bursei, salariaţii erau : şef de serviciu, secretar, copist şi om se serviciu, sediul – pe str. Faţa portului, în imobile închiriate, mai târziu cumpărate
Ia fiinţă Societatea filarmonică „Lyra” – preşedinte Adolfo Bini, cu muzică de cameră şi concerte publice. Şcoala de muzică era condusă de Petrică Jean iar muzica militară ( cu 10 gagişti şi capelmaistru ) de col. Th. Ştefănescu, de la Reg. 32 Dorobanţi.
Clopotniţa bisericii din centru arde, iar cele trei clopote din bronz (turnate la St. Petersburg în 1832 din tunurile capturate de ruşi la Silistra şi construite de maistorul Grigore Federesiev) sunt distruse.
Propietara Hanului Roşu – Paraschiva G. Caravia, dă hanul fiicei sale Minerva, la măritişul cu dr. M. de Lemeni.
Cele 3 mori – Likiardopulos, Violattos şi Milas, erau cele mai mari din ţară.
Oraşul era luminat de 800 de corpuri cu petrol
Prin 1865, alături de actorii de teatru dramatic ai lui Millo sau Iorgu Caragiale încep în oraş spectacolele de muzică de operă şi concerte de muzică simfonică. În sala Rally se cânta Chopin, Lityt, Weber, Rossini sau Verdi ; apare trupa de balet a lui Louis Perseir, iar în 1868 Adelina Patti susţinea concerte.
Muzica mai era cultivată în oraş de societăţi culturale greceşti, bulgăreşti sau evreieşti. Familiile avute asigurau copiilor lecţii de muzică, iar în saloanele celor bogaţi cântau G.Enescu, G.Cavadia, H.Darclee.
Se naşte Avesalom V. Avesalom, viitor avocat, prefect al Brăilei în 1932.
Se naşte în comuna Batogu, jud. Brăila MARIA FILOTTI ( 4 oct. 1883), viitoare artistă în 170 de roluri.
Urmează cursurile liceului N. Bălcescu, licenţiată în litere şi studii de drept la Bucureşti, studiază la Conservatorul de Muzică şi Artă dramatică, cu Aristizza Romanescu şi C. Nottara, absolventă în 1906. Este angajată la Teatrul Naţional din Iaşi şi Bucureşti, adusă de Al. Davila, unde joacă neîntrerupt, dar face studii de artă dramatică şi la Paris.
A jucat in 167 de piese dintre care in 45 a deţinut roluri principale. Creaţiile sale din „Hedda Gabler” de H. Ibsen, „Pescăruşul” de A. P. Cehov, „O femeie fără importanţă”, „Evantaiul doamnei Windermere”, „Soţul ideal” de O. Wilde, „Dama cu camelii” după A. Dumas, „Anna Karenina” după L. Tolstoi, „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale au rămas în galeria rolurilor memorabile ale teatrului românesc.
În 1921 este profesoară la Conservator (timp de 30 de ani), pregătind viitorii actori, la clasa Actorie, după 5 ani, primeşte titlul de „societar de onoare” pe scena Teatrului Naţional. În 1930 este preşedinte al Sindicatului Artiştilor ramatici şi Lirici, membră în Comitetul Internaţional al societăţii Universale de Teatru, participantă la congrese europene în domeniu.
În 1937, joacă la Teatrul „Comedia”, apoi la Sărindar” – pe care îl conduce din 1940, timp de 9 ani. Soseşte la Brăila.
Peste 160 de roluri din repertoriul românesc şi universal, cu interpretări clasic sau moderne, „Atacând” aproape tot repertoriul vremii. Cochetează şi cu cinematografia românească de început, jucând în : „Independenţa României” – 1912, „Visul unei nopţi de iarnă” – 1944, „Pe valurile fericirii” – 1944. Distinsă cu titluri şi ordine culturale şi naţionale.
Din 1969, teatrul brăilean ia numele artistei, ca o recunoaştere a valorii de scenă. Stea de mâna-ntâi a scenei româneşti, a îmbinat stilul italian cu secvenţe bizantine, dar şi cu gesturi franţuzeşti. Moare pe 4 noiembrie 1956.