Docurile au fost dotate (1893) cu o centrală electrică Siemens-Hanske din Viena, destinată a ilumina Portul şi Grădina publică.
Directori ai Docurilor – Venert Ioan ( 1892 – 1901), ing. Caracostea Gh. ( 1901 – 1908), Demetriad Paul ( 1908 – 1915, str. Călăraşi nr. 10) sau Ciobanu T. Vasile.
După 1885, căpitanii de port erau selectaţi din Marina militară, Brăila având parte de-alungul timpului numai de ofiţeri valoroşi :
- Niculescu Alexandru (1888-91), mr. Barbieri Constantin (1891-93), mr. Eustaţiu Sebastian (1893-95), mr. Popovăţ Paul (1895-97), lt.-cdor. Spiropol Ion (1897-1900) , lt.-cdor. Ponici Petre (1900-04), lt.-cdor. Frunzărescu Angelo (1904-08), cpt.-cdor. Negru Constantin (1914-18) etc.
În anul 1890, trec 6.597 vase ( 43 vase/zi), Căpitănia portului funcţiona în clădirea Administraţiei Docurilor (existentă şi azi), unde exista – poştă, telegraf, vamă, gară şi serviciul tehnic iar după anul 1900, Agenţia NFR funcţiona într-un hangar ridicat la malul apei, în zoan străzii Portului.
Duminică, 1 august 1895, agentul NFR – Gh. Brusaliu, inaugurează cursa de pasageri Brăila – Galaţi, cu nava „Orient” ( 78 metri. 1000 pasageri), iar din 1903 cu nava „Principele Carol” şi din 1914 cu „Principele Mircea”, G. Curato solicită primăriei teren la vadul Lânăriei pentru înfiinţarea unui şantier naval [1].
După înfiinţarea SMR, cursele Brăila – Constantinopol se efectuau cu vaporul „Medeea” şi „Meteor”, linie inaugurată pe 14 aug. 1895, apoi cu nava „Principesa Maria” ( ex. „Ignatio Flora” ).
Moara „Violattos & Co” este construită în 1898 pe piloni de stejar muiaţi în motorină ( maşini de 1200 HP, pod rulant, consum 8 tone/zi, capacitate de producţie – 15 vagoane/zi – 700 vagoane anual), cu 100 de muncitori, printre cele mai moderne din Europa, şlepurile cu grâu intrau printr-un tunel direct în fabrică. Propietarul Gabriel F. Violatos dă moara pentru exploatare lui Arisotel Gaitzantos.
În planurile ing. C.S. Budeanu – 1883 şi Dufour – 1898, apar străzile : Malului, Productelor, Mare, Magaziilor, Mărfurilor, Misitiilor sau Samsarilor – multe din denumiri nu vor rezista. Astăzi au alte nume : Mercur, Ancorei, A. Saligny sau Zona Liberă III. Toate numele au legătură cu navigaţia sau comerţul.
Se construieşte Fabrica de Ciment Portland „Ioan G. Cantacuzino”, va produce în anul 1900 peste 30.000 tone de ciment ( materie primă – calcar, adus din carierea proprie de 100 ha Topalu).
Locotenentul Eugeniu Botez, zis şi Jean Bart fondează revista « România Maritimă” în 1901, deja în port se fac observaţii privind nivelul apei Dunării la ora 8, prin instalarea unei mire hidrometrice, se aplică deja Regulamentul poliţiei porturilor şi malurilor Dunării.
Comerţul din bătrânul port se reflectă şi în plan urbanistic, multe din clădiri fiind bine conservate, ultimul plan de acţiune cu fondurile existente având loc după anul 2008.
Una din temeliile României moderne era exportul de cereale pe calea apei, adică prozaicul sac de grâu vărsat în calele corăbiile sau a vaselor, la început de secol (1901) s-au descărcat 97.852 vagoane ( 650 vag./zi).
[1] Dosar port 412/7 sept. 1896
VA URMA