La 1 aprilie 1948 se înfiinţează întreprinderea „Piscicola”, după 1950, oraşul se dezvoltă industrial, edilitar, social, sportiv sau cultural, în 1953 se creează o administraţie româno – sovietică pentru reglementarea navigaţiei şi efectuarea de lucrări hidrotehnice între Sulina şi Brăila, dar se amenajează şi faleza (1957).
Căpităniile şi oficiile de port ale Dunării de Jos se aflau sub jurisdicţia Inspectoratului pentru Siguranţa Navigaţiei Galaţi, din dec. 1958 Inspectoratul Regional de Navigaţie va funcţiona la Brăila şi răspundea de sectorul Hârşova – Sulina.
După ce situaţia şi-a mai revenit, se circulă intens, cursele de pasageri ale anului 1955 : Brăila – Galaţi 4 curse/zi, zilnic la Măraşu, Piatra Frecăţei, la 2 zile spre Chilia Veche, Sulina şi Oltina.
Se face o analiză a zonei, din comisie făcând parte şi Georgescu Ştefan – cpt. port, ing. Ariton F. – şeful portului. Se amenajează Ştrandul cu bazin plutitor în Dunăre ( construit la Ş.N. „1 Mai”) iar lângă Agenţia NFR, în Parcul marinarilor se amplasează în 1959 monumentul „Marina” al sculptorului Mircea Ştefănescu.
În 1960 şantierele Viitorul şi 1 Mai fuzionează, devenind „Şantierul Naval Brăila”, care se va utila şi extinde. Se începe construirea de şlepuri (de1700 t- martie 1966), gabare, pontoane, remorchere, împingătoare (1969). Din 1972 cala „T” şi alte 12 cale construiesc cargouri de 4500 – 7500 tdw, macarale, remorchere maritime de 2400 C.P., iar din 1980 livrează nave de pescuit oceanic, nave militare (nr. 284 şi 285), repară bricul „Mircea” (1998-2001). Stoparea finanţării de după 1990 a dus la criză de producţie, dar noul SANAB şi-a revenit, colaborând cu olandezii de la „Gefonzo”, apoi cu firma norvegiană AKER BREVIK..
Începând cu 1971 s-au executat : cargouri ( 4600 – 8750 tdw ), portcontainere ( 300 – 500 teu ), tancuri, barje (1500 – 2000 tone ),remorchere maritime ( 1200 – 6600 C.P. ) şi fluviale, şlepuri şi ceamuri, gabare, pontoane, şalupe, împingătoare( 800 – 1600 C.p. ), pescadoare, drăgi, transformări de cargouri, dar şi reparaţii de toate tipurile. Şantierul are 4000 de salariaţi, se lucra în 3 schimburi, dispune de : cală pentru 12 nave, cală pentru 2 nave de 15.000 tdw, bazin propriu, cu 5 macarale de 16 tf, 10 macarale de 15 – 50 tf., autotransportor hidraulic de 120 tone, hale de construcţii, armare, ateliere, staţie de sablare, vopsit, sudură automată optică, fabrici de oxigen, centrală termică, sector proiectare, laboratoare. Din 2003 se execută corpuri de navă, tancuri armate de 3500 mc, construcţii navale de oţel, tancuri de 15.000 tdw ( Bramax de 150 ml).
Statisticile în port se ţineau la fel de riguros, anul 1961 prezenta situaţia astfel :
¤ Înmatriculări în registrul de – nave 72, bărci 217, radieri nave 63, radieri bărci 126
¤ Amenzi 353 PV
¤ Nave fluviale – intrate 7890, ieşite 7885
¤ Nave maritime – intrate 213, ieşite 213
¤ Ambarcaţiuni – intrate 486, ieşite 480
¤ Mărfuri descărcate 556.500 t, mărfuri încărcate 445.500 t
¤ Carnete de marinar elberate – 85
Căpitănia avea 27 de salariaţi, se înfiinţează în zona portului, Complexul de industrializarea lemnului (1960), vara lui 1962 – apele fluviului depăşesc cotele, iar în iarna 1964 Dunărea îngheaţă în totalitate.
VA URMA