În prezent malul Dunării se prezintă astfel, dinspre aval : Zonă liberă industrială cu cheu şi estacade (km 169); Zona Trecere bac / Vamă; zona îmbarcare animale / Docuri-bazin pentru iernat / Navrom; Poliţia de frontieră, km 170; Pescăria; Cheu pentru nave maritime, Zona liberă; Clădire Romnav ( fosta Căpitănie / Gara Fluvială), pontoane pentru nave fluviale, km. 171; Zona nave tehnice, cheu , nava „Mureş”, faleză promenada cu cheu, mici pontoane ( particulare şi ale instituţiilor), nava „Borcea”, piscină pe mal, pontoane restaurant; Zona Marina – mini port ambarcaţiuni, zona agrement Ray, km. 172; Fosta zonă industrială, trecere bac IMB; Şantier naval (km. 173); Zonă industrială privatizată; Port militar, braţ Arapu, km. 176.
În perioada de vară 2015, când apele au fost foarte scăzute, adâncimea apei pe şenalul mal drept în port a fost de 14,64 m, la dane adâncimea a variat, funcţie de zonă ( dana 31 = 2,7 m, dana 23 şi 41 = 7,4 m).
Faleza a devenit tot mai frumoasă, pe lângă zona navelor tehnice şi nava de comandament „Mureş”, au apărut noi pontoane cu bărci moderne, terase plutitoare, micile vaporaşe ale instituţiilor, bătrâna cu zbaturi „Borcea” staţionează la umbra sălciilor – salvată la timp, funcţionabilă şi bine întreţinută. Ştrandul este piscină – mai mică şi mai modernă, terasele, restaurantele sunt peste tot şi bine plasate, inclusiv pe apă. Scena de la arteziene şi promenadă a devenit locul cel mai important pentru majoritatea activităţilor culturale ale oraşului – Ziua Marinei sau zilele oraşului. Micul port pentru ambarcaţiuni este modern, cu pontoane flotante şi loc de iernat, zona de relaxare Ray – cu piscină, spa, terenuri, săli de gimnastică. După zona de clădiri dezafectate ( fosta fabrică de ciment „Stânca” ), bacul spre IMB, urmează Şantierul naval cu bazine şi estacade – împărţit acum în mici firme – toate străine, dar funcţionabile.
Brăileanul încă mai speră, la un pod peste Dunăre, la curse de pasageri spre aval, spre localităţile apropiate sau spre Insula Mică – noua zonă turistică ( destul de depărtată ), dar în special se speră la destinaţia principală – activitate în port.
Mulţi au scris despre port – Panait Istrati, Th. Constantin, Vasile M. Sassu, Ligia Naum, Ion Simionescu, Mircea Vasiliu, inegalabilul Fănuş Neagu şi mai recent comandorul în retragere Valeriu Avramescu şi prof. Ioan Munteanu.
Numeroşi pictori au fost atraşi de portul Brăila, din pânzele lui Jean Steriadi intrăm în atmosfera negoţului cu peşte, ofiţerului Dimitrie Ştiubei i-au plăcut vapoarele acostate la cheu.
Portul Brăila a reuşit, în perioadele economice bune ale ţării, cu cei 2-3 km de cheuri, căruţe, hamali, pontoane şi instalaţii învechite să trimită în lumea largă o parte din avuţia ţării. S-a exportat mult, repede şi eficient.
