Marinarii vorbesc toate limbile, au pielea tăbăcită de vânturile mărilor, cum urci spre oraş, dai de fetele cu feţele pline de sulimanuri şi buze sângerii, în urma lor rufianii – proaspăt raşi, cu batiste colorate la gât au un mers de gheparzi ; sunt cei ce păzesc turma femelă, conducând-o spre templul desfrâului, cel mai aproape fiind străzile Roşie, Neagră şi Albă (după aspectul lor).
Burghezia Brăilei nu a fost de sânge, ci cosmopolită, formată din negustori, armatori sau moşieri de pământuri, existau 46 de fabrici.
Seara, în „Târfa Dunării” – cum o numea Istrati, tăvălită în praf, strălucind de belşug, dar roasă de mizerie, fardată, leneşă, guralivă şi răsfăţată de frumoasa Dunăre, hamali şi căruţaşi în drum spre casă poposesc la cârciumi cu grătar şi secărică galbenă, aici îşi lasă banii şi năduful.
În 29 iunie 1907, 13 muncitori participă la Conferinţa socialistă Galaţi, pe 16 iulie se naşte C.N. Negoiţă ( -1973 ), publicist, ziarist şi profesor.
Pe 31 august se naşte Tudor Andrei ( – 1951 ), muzicolog, pe 29 sept. M. Filotti joacă în Bucureşti la Teatrul Naţional, pe 18 octombrie se naşte Mihail Sebastian, dramaturg şi prozator.
Se înfiinţează Poliţia specială a portului Brăila, firma Kenedy din Scoţia ajută ca oraşul să aibă apă curentă (1902 ), în 1906 apare iluminatul electric, tramvaiul, se construiesc frumoasele case existente şi astăzi, multe ale armatorilor, se remarcă numeroase personalităţi : endocrinolog Ana Aslan, cibernetician Ghe. K. Constantinescu, arhitect Octav Doicescu, geolog I. Băncilă, biologul Ghe. M. Murgoci, meteorologul Şt. Hepites, agronomul C. S. Aldea, fraţii Minovici – medici, ziariştii Bacalbaşa şi Baronzi.
Brăila a fost adesea identificată cu portul său, mărirea şi decăderea oraşului au urmat pas cu pas destinul portului. La început de secol era o legendă, se consuma şampanie mai multă ca în Bucureşti, rangul unei nunţi se măsura în numărul de cai albi de la trăsuri, la înmormântări respectabile dricul avea 24 cai negri, locuitorii îşi admirau fără rezerve urbea, animaţi poate de snobism sau orgoliu negustoresc.
TEODOR MANEA
Lucrează de la 12 ani în Librăria lui D.Ionescu, iar după armată, în anul 1909 începe să muncească pe cont propriu. Deschide prima sa mică librărie pe str Galaţi, lângă Biserica Catolică în „Casa lui Malcoci”, iar după 8 luni s-a mutat pe str Galaţi nr 50 colţ cu blv Cuza, vizavi de Farmacia Faltis, preluând o prăvălie – „Librăria Şcoalelor”, aici vindea tutun, cărţi timbre şi altele.
În anul 1914, T.Manea are Librărie pe blv Cuza nr. 99, cu numele „La Cartea de Aur”, lângă el era Atelierul de mode şi confecţiuni (ulterior Isac Smillovici – Ceaprazar militar) – în locul magazinului Dunărea –Wilmark de azi.
Se asociază cu Pandele Stănescu cumnatul său până în 1932, când se despart, Stănescu mutându-se cu firma „Universala”pe str Regala colţ cu Sf. Petru, apoi la colţ cu blv Cuza.
Din numeroasele ilustrate rămase pe la colecţionari (dar şi în acest serial), multe au fost editate de librarul Th. Manea, care la naţionalizare devine chiriaş în propia casă de pe str. Plevna ( peste drum de fabrica de bere Muller ), pe care o redobâneşte târziu.
În 1965 moare.
Imaginile editate cu bulevardele, grădinile, străzile, bisericile, edificiile, portul şi Dunărea, pieţele, duc la meditaţie faţă de un oraş cu o arhitectură veche, bine păstrată, cu aerul său arhaic şi personalitate.
Pe lângă librarul Manea, mai era şi Pandele Stănescu – cu magazinul pe str. Regală colţ cu str. Sf. Petru ( Petru Maior ).
VA URMA