Portul Brăila se poate mândri cu o piesă de aur, clasată în categoria Tezaur.
Nava a fost proiectată în anul 1913, la Ş.N. Tr. Severin şi lansată la apă în 1914, ca yacht regal. Este utilizată apoi, ca atelier mecanic mobil în Marina Militară, deservind navele de luptă.
Pe timpul războiului este dotată cu două mitraliere Maxim ( prova-pupa ), cu afet pe roţi.
În 1919 a fost la dispoziţia regelui Ferdinand, după doi ani participă la manevrele armatei de la Turtucaia.
La sfârşitul primului război, funcţionează ca navă de pasageri, între Cernavoda şi Călăraşi.
În timpul războiului (1943 ) este unitate de transmisiuni, dar în sept. 1944 este pe lista despăgubirilor de război, doar destinul a făcut să rămână a românilor. Remorcată spre Odesa, remorcherul ia foc, pasagerul Borcea pluteşte în derivă pe mare, este găsit de o navă românească şi adus în ţară.
Îşi reia vechea activitate în cadrul Sovromtransport-ului.
Dea-lungul timpului a suferit reparaţii şi schimbări, dar piesele originale au rămas. Ca pasager al Navrom-ului, prin 1974 este uitată la mal, chiar acostată pe braţul Măcin în cimitirul de nave. Mulţi au dorit să ia nava, dar pe nimic, Liceul de marină Galaţi refuză achiziţionarea ei. Fiind pe lista de casare în 1982, Casa Pionerilor Brăila o cumpără la un preţ mic. Este renovată, cu ajutorul Ş.N. Brăila în 1994, după care la bordul său s-au desfăşurat cercuri de navomodelism, electronică, muzică etc.
În anul 2006, în baza proiectului realizat de expert de. Carmen Atanasiu şi ing. dr. Cristian Crăciunoiu, suprastructura îşi reia vechea formă.
Un grup de austrieci, încercă să cumpere nava, dar directorul Muzeului de istorie Brăila – dr. Ionel Cândea o înscrie urgent în Patrimoniul cultural naţional, salvând-o.
Ajunge din nou în şantierul naval, după ce mulţi au uitat-o, prin anul 2007 apare la malul Dunării – km. 172, bine renovată şi grunduită, cu alămurile strălucind în soare, aşteptând noua vopsea. În prezent este administrat de Palatul Copiilor şi Elevilor, este în funcţiune, de câţiva ani nelipsind de la serbările Zilei Marinei.
Nava „Borcea” de Ziua Marinei
Astfel supravieţuieşte, efectuând din anul 2010 scurte călătorii de instrucţie pe Dunăre, datorită consumului de combustibil destul de ridicat.
Caracteristicile pasagerului ”Borcea” (click pentru detalii)
Lungime = 39,43 m
Lăţime = 6,50 m
Lăţimea în dreptul zbaturilor = 10,90 m
Pescaj = 1 m
Înălțimea catargului = 9,15 m”
Maşină cu dublă expansiune în 2 pistoane cu 2 cilindrii, motorul construit de uzinele germane Krupp – Gebruder Sachesenberg.
Propulsia – 2 zbaturi, rot max – 45 rot/min., vit medie = 14 km/h, aval = 18 km/h, amonte = 10 km/h.
Cazan de apă – 7 tone, combustibil – păcură sau alte reziduri, consum = 190 kg. păcură sau 400 kg/h reziduri.
Cârma dotată cu servo mecanism acţionat cu abur, suprafaţa – 2,5 mp, lungime – 2,5 m, h = 1 m.
Sistem de ancorare cu vinci manual cu cap de şarpe.
În prezent are o capacitate de 150 de persoane.
În categoria Tezaur, o navă poate fi clasată, dacă este reamenajată şi reconstituită la forma iniţială, cu respectarea normelor de conservare.
Nava „Borcea” grunduită după reparaţia capitală
Pe lângă diversele nave ce puteau deveni muzeu, iată că datorită unor oameni pasionaţi, pasagerul Borcea împlineşte o sută de ani de existenţă zbuciumată, ţinând pasul istoriei.
IOAN BORCEA – 125 de ani de la naştere
Fondatorul oceanologiei româneşti şi întemeietorul cercetării marine, s-a născut pe 13 ianuarie 1879 în localitatea Buhoci.
După absolvirea liceului naţional, ca şef de promoţie, urmează cursurile Facultăţii din Iaşi, în 1900 este licenţiat în ştiinţe naturale. Este preparator şi ca bursier al Fondului „V. Alecsandri” îşi continuă studiile la Universitatea Sorbona din Paris, doctoratul având tema Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches.
Conferenţiar în 1906 iar din anul 1912 şeful catedrei de zoologie din Iaşi, dar şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
Studiază anatomia şi embriologia peştilor şi crustaceelor, sprijinind la crearea Staţiunii biologice marine Agigea ( director în perioada 1926 – 1936, din 1956 îi poartă numele ), fiind specialist în fauna M. Negre. Aici folosea nava „Racoviţă”.
Decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Iaşi, director al Muzeului de Istorie Naturală Iaşi ( 1912 – 1936 ), Doctor honoris causa al Universităţii Montpellier – Franţa
Moare la 57 de ani, pe 30 iulie 1936 la Agigea
A fost un ilustru reprezentant al şcolii biologice româneşti în Europa, membru corespondent al Academiei Române, membru al muzeelor din Paris şi N. York, studiind toate speciile de peşti din M. Neagră.
Casa memorială „Ioan Borcea” se află în comuna Racova, jud. Bacău
Autor: Petre Maravela