BRĂILA LA ANUL 1500
Comerţul merge înainte în bătrânul port dunărean.
În 1502, într-un memoriu alcătuit de Felix Petancic, numit „ Despre drumurile pe care trebuie să se pornească expediţia contra turcilor”, se spune : ….La vreo 30 de mii de paşi depărtare de Vaslui se trece Dunărea la oraşul Braila ( Brilagum sive Braill ovum oppidum ).
Oştenii lui Racotzi, domnul Ardealului şi ai lui Mihnea cel Rău dau foc oraşului în 1508 ( al treilea incendiu), mai târziu Bogdan Voievod, fiul lui Ştefan, atacă Brăila, cauzând pagube şi răpind pescari ( 1512 ) – motivul fiind un anume Trifăilă – pretendent la tronul Moldovei, adăpostit aici.
Într-un act turcesc din 15 aprilie 1520, se spunea, că în port sunt în permanenţă 70-80 de corăbii otomane, greceşti sau genoveze, vama executându-se aici şi nu la Măcin, spre exasperarea otomanilor, dar cu gândul la lichidarea acestei „anomalii”.
Nu întâmplător, controlul drumului Brăilei a făcut obiectul unor insistente negocieri, însoţite uneori de confruntări militare între domnii Ţării Româneşti, stăpânitorii lui, şi regii Ungariei, toţi tinzând să-şi asigure măcar statutul de co-beneficiari.
Ce se vindeau aici – ţesături fine şi scumpe (camelotul, brocarduri, belacoase ), postavuri lombarde, fructe, mirodenii ( şofran, piper ) şi coloniale, săbii şi junghere din oţel de Damasc, oglinzi cristaluri şi giuvaeruri veneţiene. La schimb, pleca peşte ( morun, crap, şalău, somn), icre negre şi de ştiucă, cereale, carne şi pastramă, oi şi cai, dar şi sare.
Portulanele ( hărţile ) sunt tot mai exacte, Fr. Rosseli notează Brailano ( în 1550 ), Andreea Vavassore – Brelago ( la 1520 ), Chronographiile lui Reicherstorffer, din 1541, spun de : „două cetăţi întărite, privind una spre Ţara Românească şi una spre Moldova, Brăila şi Galatzi, aşezate la malul Dunării, printr-o armonioasă hărăzire a naturii”. În perioada iunie 1539 şi octombrie 1540, turcii sunt în zonă, iar hotărârile lor de pe la 1520, se aplică acum.
Pe 30 octombrie 1540 – turcii ocupă oraşul ( în timpul domniei lui Radu Paisie ), completând astfel domeniul economic şi comercial otoman al Dunării şi Mării Negre cu ultima verigă lipsă – BRĂILA ; anul 1542 fiind „ trecerea oraşului sub stăpânire turcească „ şi înfiinţarea raialei, cea mai mare de la Dunărea de Jos”.
Se începe construcţia de zid ( arcem muro ), se amenajează în jur „raiaua” ( teritoriu administrativ ) cu 55 de sate, ce făceau aprovizionarea cetăţii şi prestarea muncilor. Motivul ocupării a fost campania lui Soliman Legislatorul împotriva lui Petru Rareş, la 1538, cât şi ajutorul militar primit de noul ban Şerban, contra Brăilei ( în ianuarie 1541, P. Rareş intră în oraş cu oaste, venind de la Constantinopol, în drum spre Moldova ). Noii stăpânitori ridică locaşuri de rugăciune („meceturi şi geamii”) în cartiere şi mahalale, astfel începe practicarea unui nou cult în afara celui creştin. Valahii, alături de greci, slavi, armeni sau evrei frecventează în schimb, cele 3 biserici ortodoxe şi una grecească.
BRĂILA devine cetate turcească, dar se înfiinţează şi Mitropolia Proilaviei, forma greco – slavă, autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea pe toată Dunărea şi Dobrogea.
După 1550, în zonă apar „piraţii” ( haiduci de fluviu, oameni ai bălţii, foşti pescari), ce atacau corăbiile otomane pline cu bogăţiile ţării, iar pentru stabilirea ordinii, Sultanul trimite 5 galere de război, apoi 40 de barconi (vase mari înarmate).
Polonezul N. Sieniawschy , consemna în 1540 : „ în ţara transalpină sau a muntenilor, de partea aceea a Dunării, acelaşi sultan luând o cetate, mare şi bogată – anume Brăila, a supus-o stăpânirii sale şi a început a construi o cetate de zid”.
Ion Vodă cel Viteaz, urmăreşte pe Petru Schiopul, refugiat aici în 1547 şi dă foc târgului ; anul următor, boierii opozanţi din Transilvania, învinşi la Periş de Mircea Ciobanul, dar şi unii târgoveţi, moşneni sau rumîni se refugiază aici.
VA URMA