[the_ad id=”12306″]
Strada s-a numit iniţial Sf. Gheorghe, după hramul Bisericii amplasată pe axul său central, apoi strada Gării până în 1872. Din 1885 Calea Victoriei, iar după primul război mondial General Eremia Grigorescu, revenind la numele de strada Victoriei după 1945. Între anii 1859-1903, pe această stradă funcţionează o importantă instituţie fiscală cu dublă subordonare- Biserica Sf. Gheorghe, desfiinţată în 1903.
În apropierea străzii au funcţionat Piaţa Speranţei şi Parcul Speranţei nr.1 şi nr. 2. Piaţa Speranţei a fost construită în anul 1896, recepţia finală făcându-se în anul 1898. Imobilul se compune dintr-un singur corp în formă de cerc, cu parter din cărămidă şi paiantă, având 4 intrări simetrice cu 20 de compartimente prevăzute cu pivniţă, care erau închiriate pentru măcelării şi zarzavagerii. Exista şi o curte interioară de 1130 mp/280 lei/mp. care servea ca piaţă deschisă.
[the_ad id=”12306″]
Pe strada Victoriei au funcţionat şi următoarele şcoli:
- Şcoala Primară de Fete nr.3 a fost construită în anul 1896 şi se compunea din 2 corpuri: corpul 1, din zidărie masivă, acoperit cu tablă, instalaţie de lumină şi apă, avea 7 săli de clasă, cancelarie, o cameră pentru muzeu şi o cameră pentru cantină; corpul 2 era locuinţa directoarei. În anul 1898 se numea Şcoala nr.8 de Fete din Piaţa Speranţei care se păstrează până în anul 1936. Astăzi pe amplasamentul vechii şcoli funcţionează Grupul Şcolar Industrial Anghel Saligny.
- Şcoala Primară de Băieţi nr. 10 şi Şcoala Primară de fete nr. 10 este construită în anul 1925 pe terenul obţinut de Primărie printr-un act de schimb din anul 1924 şi se compunea cu subsol, parter şi etaj, formând un singur corp simetric, destinat jumătate pentru şcoala de băieţi şi cealaltă jumătate pentru fete. La etaj se mai află şi o sală de spectacole, comună ambelor şcoli, folosită ca Ateneu Popular Sandu Aldea. Actualmente, aici funcţionează Şcoala cu clasele I-VII Constantin Sandu Aldea.
[the_ad id=”12306″]
Sursa: Brăila în cărţ poştale ilustrate, Ştefania Botez; Album foto-documentar 1896-1948, Ion Volcu
[the_ad id=”14977″]