BRĂILA – PORT ŞI TÂRG
În sec. XVII, Brăila continuă să joace rolul pe care-l avusese în urmă – de centru militar, dar şi refugiu al comercianţilor sau domnitorilor, Ştefan Tomşa ( în 1615 – alungat din scaunul Moldovei ), Alexandru Ilieş ( în 1618 ).
Apare o hartă în limba franceză, reprezentând Moldova şi Ţara Românească ( 1619 ), se atestă drumurile de la Bucureşti, Focşani, Silistra şi Râmnicul Sărat spre Brăila.
La 1620, aici se trimite mult lemn, care ajunge şi la atelierul naval unde începe construirea de mici corăbii ; în oraş sunt sute de cojocari, cizmari, dulgheri, zidari dar şi brutari sau cafengii, numele unor străzi reflectând acest lucru : Zidari, Braşoveni, Cojocari etc.
Comerţul cu sare ia avânt, Vasile Lupu şi Matei Basarab vin des în oraş ( 1632 ), ultimul la „ jupân Badea, neguţător din Brăila – prietenul domniei sale , dar şi Paşa de Silistra – Abaza – Paşa ( în decembrie 1633 ), turcii au aici 4 detaşamente de ostaşi, conduşi de Kenan Paşa ( în toamna anului 1636 ).
În noiembrie 1639, V. Lupu, învins de M. Basarab se refugiază în cetate, în 15 noiembrie 1644 o scrisoare de la mănăstirea Sf. Nicolae, îl înştiinţează pe ţar, de greutăţile preoţilor şi credincioşilor, din cauza stăpânirii turceşti şi roagă să-i ajute la reconstruirea bisericii arse ( ridicată de M. Viteazul ).
Ţarul Mihail Fedorovici, acordă ajutorul în 28 martie 1645 şi locuitorii reclădesc biserica, Mitropolitul Meletie prezintă Ţarului ca dar, moaştele „Sf. Mc. Mercurie”şi icoana „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”.
Alte biserici nu se ridică, otomanii nepermiţând acest lucru, fapt pentru care fraţii Coman se duc la Galaţi, unde ridică mănăstirea Sf. Precista şi dau danii : 150 oi, 10 boi, 10 vaci, 10 iepe, 2 cai, 20 de stupi şi altele, negustorii brăileni sunt peste tot.
În 3 iunie 1642, Matei Basarab semnează un hrisov, în limba slavonă, ( pergament aflat la Arhivele oraşului ), 
Mihnea al-III-lea, se ridică în anul 1659 împotriva turcilor, atacând cetăţile dunărene, Brăila arde din nou, dar se reface repede ; oraşul va constitui unul din obiectivele de seamă în cursul lungului şir de războaie dintre ruşi şi turci.
Pe locul unui cimitir feudal de prin 1400, turcii construiesc la 1698, un locaş pentru rugăciuni, de cult musulman – mejdjid , din cărămidă nearsă; plasarea geamiei în zona centrului s-a făcut datorită principalelor străzi ce veneau dinspre marile târguri.
Polonezul Wysocki mărturisea în 1667, că : „în Ţara Românească, la Brăila s-a instalat un cadiu şi s-a construit un mecet, desigur împotriva tratatelor, bugetul otoman, plătea în 1669, pentru cei 148 de tunari, călăreţi, azapi şi marinari din Brăila.
După 1690, în port staţionau uneori caicele domneşti ale lui C. Brâncoveanu, ce arborau un pavilion albastru, pe care era imprimat un vultur cu o cruce în cioc şi o coroană, deasupra capului.
Pe 12 iulie 1711, oastea ţarului, condusă de generalul Ronne, împreună cu detaşamentul spătarului Cantacuzino, în total 12.000 de ostaşi, sosesc în faţa portului şi a cetăţii. Daut – Paşa, comandantul turc refuză predarea, dar pierde lupta pe 14 iulie, mor 53 muscali şi 743 turci.
Ruşii rămân impresionaţi de puternica construcţie, mijlocul cetăţii era înconjurat de zid de piatră, cu traseu patrulater, având câte un bastion de formă circulară la colţuri. În centru era magazia de pulbere, magazia de provizii, cazărmile ienicerilor, moscheea şi 3 fântâni ; a doua incintă din zid, având acelaşi plan, dar cu bastioane triunghiulare la colţuri, prevăzută cu şanţ şi având în faţa intrării o punte mobilă, apăra locuinţele ofiţerilor. Următoarea întăritură, formată din şanţ cu parapet de gard de nuiele, de formă pentagonală, cu bastion pentagonal sau circular, la fiecare colţ . Această incintă avea două intrări, poarta principală cu punte mobilă ( Poarta Pandurului ) şi Poarta apei ( spre Dunăre ).
A patra întăritură era un şanţ cu parapet de pământ, sprijinit pe gard de nuiele şi pari, pornea din malul Dunării, înconjurând cetatea pe un traseu neregulat.
În 1722, ruşii prelungesc fortificaţia până la Dunăre, construiesc a treia poartă – Poarta Galaţilor ; a cincia întăritură, era formată tot din şanţ şi val de pământ, sprijinit pe gard de nuiele, cu 7 bastioane rotunde – ridicată pentru protejarea locuinţelor orăşenilor, dispuse în jurul celei de a patra fortificaţii a cetăţii.
Spre vest, locuinţele se întindeau dincolo de şanţ ( str. Plevna şi Rahova de azi ), populaţia număra 25 – 30.000 de locuitori, în total existau 2580 de clădiri. Un val de pământ, dublat de un şanţ adânc şi lat de 10 – 18 metri, umplut cu apă, înconjura oraşul şi cetăţuia.
Prada învingătorilor a fost bogată, dar în acest timp, Ţarul era înfrânt la Stănileşti, generalul rus Ronne, trebuind să dea cetatea înapoi turcilor, iar fapta spătarului Toma Cantacuzino – fiind unul din motivele decapitării lui Brâncoveanu ( 1714 ).
VA URMA