Castelul de Apă a fost construit în anul 1912 din beton armat cu parter şi 4 etaje, cu o înălţime de 32 m, pe o rază de 14 m. Proiectul a fost elaborat de inginerul Ghermani, aprobat de Consiliul Tehnic Superior prin Jurnalul nr. 160 din 15 iunie 1912, a fost pus în circuitul reţelei de apă, pentru a asigura o presiune constantă în conducte şi în acelaşi timp pentru a evita aşa zisele lovituri de berbec.
A fost conceput şi folosit ca rezervor de apă potabilă şi regulator de distribuşie a apei în oraş şi întreţinut de Primărie prin Întreprinderile Comunale Brăila. Proiectul prevedea instalarea a două conducte de câte 400 mm, alinentate fiecare la câte o pompă, care să debiteze apa de la uzină la castel. Până în anul 1944 nu se instalase decât o conductă cu o pompă de 600 m.c./oră.
Alimentarea cu apă a oraşului, a fost pusă la punct, în conformitate cu proiectul domnului ing. Ghermani şi a ing. Costescu C., la 27 septembrie 1933. Construirea uzinei de apă şi a unui rezervor a fost de multă vreme o primă necesitate a Brăilei, care deşi aşezată pe malul Dunării ducea mare lipsă de apă filtrată. În rezolvarea acestei probleme Primăria Brăila a ţinut o licitaţie publică pe 27 iunie 1881 pentru construcţia uzinei de apă, amenajarea conductelor şi a rezervoarelor pentru disribuitrea de apă filtrată. La licitaţie s-a prezentat compania de apă din Paris, reprezentată de domnul D.F. Guillomot în comun cu societatea de construcţii din Liege, o ală societate din Paris şi o societate română reprezentată de domnul D.G.Basarabeanu. După lungi certuri între firmele concurente s-a adjudecat concesiunea în favoarea companiilor din Paris şi Liege pe o perioadă de 37 de ani.
Sursa: Brăila în cărţi poştale ilustrate, Ştefania Botez; Album foto-documentar 1896-1948, Ion Volcu