BRĂILA DUPĂ ANUL 1841
Oraşul se lărgeşte pentru ca locuitorii să beneficieze de avantajele economice ale statutului de porto – franco, trăiesc aici 435 greci, pasagerii sosiţi cu vaporul, urcă în oraş cu două trăsuri acoperite.
Ia fiinţă Fabrica de fidea şi macaroane, se amenajează un spital civil, într-o anexă a stabilimentului medical militar, condus de doctorul Epaminonda Iorgandopol.
Prin luna iulie, exista în oraş o mică organizaţie formată din emigranţi bulgari, sârbi şi greci conduşi de căpitanul Milislav Tatici şi bulgarul Vasile Vâlcov ; aceştia încercă trecerea Dunării spre sud, operaţiune eşuată. Bulgarul Gh. Sava Rakovski află de grupare şi soseşte în oraş sub numele Gheorghi Makedon, se apucă de predat limbi străine.
Pe 7 decembrie, se inaugurează noul local de Şcoală publică ( lângă biserica Sf. Nicolae, pe strada Ana Aslan de azi ), cu 3 săli de clasă şi secţie comercială, 4 profesori, director – acelaşi Ion Penescu, care publică cartea Eudoxia.
În 1842, revoluţionarii bulgari, conduşi de Rakovski şi Gh. Stavri, află de balul garnizoanei din 10 februarie, unde vor să atace şi să aresteze autorităţile pentru a procura arme. Cenzura află din corespondenţa lor despre plan, dar şi dintr-o întâmplare din casa grecului Ciachiris, unde Rakovski are o geantă cu pistoale ; se trage inclusiv în casa colonelului Engel ( comandantul garnizoanei), dar revoluţionarii reuşesc să fugă.
Au loc mişcări împotriva stăpânirii turceşti, brăilenii sunt ajutaţi de greci, dar elementul motor sunt bulgarii, toţi revoluţionarii sunt supravegheaţi de poliţaiul oraşului – Stavrache şi căpitanul Iancu Vechilhargi.
Apare Fabrica de lumânări a fraţilor Simu, se înfiinţează vechiul obor, pentru cereale şi animale, comerţul se desfăşura după un regulament controlat de dragomani (misiţi), populaţia oraşului are 14.000 de locuitori, 845 de vase trec prin port în anul 1841.
În 1842, Costache Halepliu, încearcă înfiinţarea unui teatru, dar dificultăţile financiare îl opresc.
În planul din anul 1843, întocmit de inginerul Al. Marinescu, denumirile principalelor străzi din oraş erau : Drumul Silistrei, Drumul Dl. Prezidente Kisilev, Uliţa ce merge la Iaşi ; acest plan urbanistic a fost o capodoperă.
Departamentul din Lăuntru, dă poruncă pentru amenajarea Place – i din centru, se aduc pomi din satul Viziru, parcului i se dă o formă pătrată, de aici pleacă străzile importante.
Se schimbă numele de Ocîrmuire în Cîrmuire ( Prefectura ), se amplasează Oborul lângă actualul Cimitir Sf. Constantin – unde se adună zilnic mii de care cu cereale, totul sub regulamentul Magistratului, la fel ca în port ; bâlciurile se ţineau pe 25 martie, 21 mai şi 6 august.
Şcolile erau : Publică, clasele I şi II = 113 elevi şi Grecească clasele I şi II = 62 elevi.
În 1844 Catedrala „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” ( Biserica veche – de pe faleză ) se prăbuşeşte, iar „cărţile cu toată averea ei au fost mutate de vechii credincioşi ai acestei biserici la Biserica „ Sf. Spiridon” ( în locul clădirii telefoanelor, de azi ).
Exista şi o poştă rusească, ce făcea legătura între Odesa şi Constantinopol, avocatul albanez Naum P. Vechilhargi ( inventatorul alfabetului albanez ), fruntaşul coloniei brăilene tipăreşte pentru copii albanezi un abecedar. Începe construcţia cheului din port, se exportă lemn, scânduri, vin sau carne de la cele 3 abatoare ; ia fiinţă primul spital pentru populaţie, se înfiinţează un târg pentru zarzavaturi pe calea Silistrei, începe chiar exportul de legume din grădinile populaţiei.
Guvernul condus de Ghe. Bibescu, decide soluţionarea problemei dotării corpului de poliţie fluvial, în contextul internaţional favorabil ; programul naval propus stârneşte interes, astfel că ministru de interne Barbu Ştirbei şi inginerul Ioan Bazano vizitează Brăila pentru studiul posibilităţii, ca atelierele navale să construiască nave militare.
În acest an vine de la Bucureşti, profesorul Nicolae Nenovici şi pe 1 decembrie, este numit în locul profesorului Penescu la Şcoala Publică ( în 1848, când se închid şcolile, N. Nenovici este numit comisar pentru propagandă revoluţionară, dar în anul următor este arestat ).
Al. Ghica măreşte terenul Islazului.
VA URMA