BRĂILA DUPĂ ANUL 1845
În anul 1845, agenţia gălăţeană a Societăţii „Lloyd” din Trieste a inaugurat linia maritimă comercială permanentă Constantinopol – Brăila, iar în anul următor linia Odessa – Brăila.
Pe 27 august soseşte în oraş domnitorul Mihail G. Sturdza cu soţia – cucoana Maritza ( născută Văcărescu), la primire a cântat fanfara „Oştirii Garnizonului”.
Apare Fabrica de bere Radu Rânţă, cu 5 muncitori şi Fabrica de făină C. Petrovici.
După Ofisul domnesc nr. 17 din 5 ianuarie 1845, care prevedea …înfiinţarea dubilor canoniere pe Dunăre, în iunie, sosesc din Slavonia, şalupele canoniere, care sunt amenajate cu tunuri şi la interior de Atelierul naval ; prima şalupă – jumătate de şeică, cu doi arbori, 18 vâsle şi 4 tunuri, comandată de locotenentul Constantin Petrescu, va rămâne la Brăila, celelalte două cu un arbore, 16 vâsle şi un tun, comandate de locotenenţii Gr. Sergiu şi C. Brătescu, vor păzi zona Giurgiu şi Calafat.
Prin Ordinul nr. 2755 din 2 iunie 1845, şalupele au arborat tricolorul orizontal şi flamura Sfântului Gheorghe ; lângă Pescărie se vor construi ateliere, clădiri pentru echipaje şi materiale, lucrări conduse de inginerul austriac Balzano.
Astfel, prin „Porunca nr.283 din 10 august – către propornicul Petrescu”, Flotila de Dunăre se organizează la Brăila, putem spune că Marina Militară a României s-a format în acest loc.
1846 – an în care, Sebastiano Barabino îşi ridică Fabrica de macaroane, se surpă malurile Dunării, zidurile Bisericii Vechi crapă, va fi părăsită, apoi dărâmată.
La 1 aprilie, Bibescu Vodă aprobă funcţionarea Bancii Filemborice (de comerţ ), consiliul de efori este condus de Nicolae Armelinos, ajutat de Hristoforos Petalas, Dionisios Karussos, Ioannis Faranga şi Anastasios Armelinos, directori : Gheorghe Boskoff şi Nicolaos Iovanakis.
Meseriile grecilor erau de negustori, armatori, agenţi comerciali, meşteşugari şi marinari ; negustorii români din Şcheii Braşovului ce vând ţesături, pălării şi altele se stabilesc în centru, strada va lua numele de Braşoveni, asemenea străzilor Cojocari, Zidari sau Cavafi ( unde locuiau cizmarii ).
La Şcoala Centrală sunt 11 clase ( româneşti, 2 elene şi 2 italiene ), cu 237 elevi, urmaşul prof. Penescu ( plecat în Administraţie pentru un venit mai omenesc) este N. Nenovici ; primar este ales I. Minovici, se înfiinţează postul de arhitect al oraşului. Se lucrează la Cimitirul Izlaz.
VA URMA