(Perioada cu imagini putine)
Oraşul, prin locotenentul de marină Petrescu, primeşte în 1847, de la negustorul austriac Spiridon Copciovici, corabia „Hector”, cu 2 catarge şi 6 tunuri ; în port se construiesc doi noi pontoane, unul deservind nava rusească „Petru cel Mare” – ce lega Odesa de Brăila ; în port vin 1383 de vase.
Se construieşte Spitalul oraşului, se parcelează 400 de locuri pentru construit case, Poliţia este condusă de „Şeful Poliţiei”, denumirea de „agă” dispare, se ridică în Mahalaua Carantinii o nouă biserică, unde părinte va fi Simion. Se amplasează Vadul sacagiilor, spre Dunăre.
„A nimerit orbul Brăila” este o expresie uzuală a limbii române, folosită adesea ca o încurajare adresată unei persoane care trebuie să plece la drum dar se teme că nu găseşte calea. Dar de ce tocmai Brăila? Există mai multe explicaţii, dintre care se disting două. E un oraş atât de bine sistematizat încât străinii nu se pot rătăci pe străzile sale, dar şi apropierea fonetică între denumirea alfabetului Braille şi numele oraşului.
Filologii înclină spre varianta asemănării de nume între Brăila şi alfabetul Braille. „Iniţial s-a crezut că expresia aceasta numea uşurinţa cu care un străin se poate descurca în Brăila, un oraş cu străzile principale în semicerc şi trei-patru străzi radiale. Lingvistul Alexandru Graur a explicat însă că avem de-a face cu o extindere a unei expresii cunoscute în lumea medical«A cunoscut orbul Braille» care, prin dezvoltarea unei etimologii populare, a ajuns la cunoscuta expresie de azi«A nimerit orbul Brăila»”, ne-a explicat prof. dr. Viorel Mortu, actualul preşedinte interimar al Consiliului Judeţean Brăila, cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Viorel Coman.
Louis Braille, inventatorul sistemului de scriere pentru nevăzători s-a născut în 1809, în Franţa. În urma unui accident petrecut la o vârstă fragedeă, în atelierul de pielărie al tatălui său, Louis Braille şi-a pierdut vederea.
La doar 16 ani, Braille avea să inventeze alfabetul care îi poartă numele, ale cărui litere sunt compuse din puncte ieşite în relief, ce pot fi simţite cu ajutorul degetelor. Se pare că alfabetul pentru nevăzători a pătruns destul de repede în Ţara Românească, iar orbii care căutau librăriile de unde puteau procura lucrări scrise în acest sistem întrebau „Unde este Braille?”.
„Fiindcă nu toţi văzătorii ştiau franţuzeşte, nici toţi nevăzătorii care întrebau, numele firmei s-a românizat în… Brăila, mult mai familiar şi mai uşor de pronunţat. Despicând firul în patru, găsim prima atestare a acestei expresii în cartea «Povestea vorbii», de Anton Pann, apărută în anul 1847. Astfel, în capitolul «Despre învăţătură», autorul scrie: Cine întreabă nu greşeşte. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila”, menţionează jurnalistul Adrian Bucurescu, într-un articol publicat pe site-ul TheEpochTimes România.
Oraşul este dinamic, în creştere continuă, în anul 1848 are cam 22 de boieri, propietari de moşii în „Plasa Verde” ( cartierul aristocratic), din care se alegeau membrii magistratului şi a judecătoriei. Meseriaşii erau constituiţi în corporaţii : pescari, dulgheri, sacagii, fierari, cizmari, frizeri ( conduşi de Manole Bărbierul ) etc., la fel căruţaşii şi hamalii din port, cei mai importanţi ; la marginea oraşului locuiau cetăţenii care se ocupau cu cărăuşia, grădinăritul sau agricultura, majoritatea posedau vite.
Apare ediţia în limba greacă a ziarului „Mercur”, iluminatul public se face cu felinare ( opaiţe ) cu seu, sunt atestate documentar primele fanfare şi orchestre ; nouă epidemie de holeră.
Se discuta problema, de a trimite 1000 de voluntari, sub comanda căpitanului Dimitrie spre Voivodina, la ajutorarea mişcării revoluţionare de acolo.
REVOLUŢIA DIN 1848 LA BRĂILA
În 15 iunie, Guvernul revoluţionar numeşte pe Dimitrie Golescu – conducător politic şi administrativ al judeţului. Constituţia din 20 iunie, este sărbătorită prin manifestări şi defilări ; în port, şalupa canonieră şi corabia oraşului, …au salutat această ţirimonie cu 101 salve ridicând şi steagul tricolor.
„Seara tot oraşul a fost iluminat şi în piaţa cea mare cânta muzica şi poporul sălta de veselie, plimbându-se pe toate uliţele în bună rânduială”– povestea D. Golescu ( fratele lui A.G. Arăpilă ), care a trimis Departamentului din Lăuntru o cuprinzătoare informare despre această manifestare, ispravnicul oraşului este col. Iacobsen.
Populaţia, dar mai ales negustorii şi meseriaşii au acceptat cauza Revoluţiei, patru mii de brăileni au participat, protopopul a făcut slujbă, s-au ţinut cuvântări în limba greacă şi română, populaţia 
se înveselea, dar pe Dunăre patrulau cele 3 şalupe canoniere.
Se întocmesc liste cu membrii gărzii civile a oraşului ( 27 iunie ) şi cu comisarii de propagandă : N. Nenovici, Ioan Rătescu, şi Alex. Manu ( pe 12 iulie ). Şeful oştirii este Radu Golescu, care susţine părerile populaţiei ( strada Goleşti – fostă Domniora, păstrând numele familiei ).
Dar în luna august, Rifat Paşa pătrunde cu trupele otomane în Brăila, pentru a suprima revoltele, în port apar două bastimente înarmate, având la bord circa 2000 de infanterişti. Turcii vor rămâne în oraş şi în judeţ, se înfiinţează o comisie de cercetare a revoluţionarilor.
Hotărârea Comisarului turc, a Caimacanului Ţării Româneşti şi a Sfatului Administrativ privind revoluţionarii, duce la îndepărtarea din funcţii a participanţilor ( profesorii D. Pisu, I. Missim şi alţii).
Comerciantul Fr. Monferato, care avea un stabiliment de tipografie în Galaţi, înfiinţează o sucursală la Brăila în iulie 1848, când publică Programa gazetei Murcuriu şi Apelul lui Dimitrie Golescu ( administratorul judeţului ),
În oraş sunt 27 de şcoli, cu 34 de învăţători, în septembrie apare Jurnal de politică, literatură şi comerciu „Mercuriu” – ce apare de două ori pe săptămână, în limba română şi greacă, ia fiinţă Moara lui Marici Ion şi a lui Ceapâru cu 13 lucrători.
VA URMA