Prosper pentru comercial, Brăila s-a remarcat de-a lungul secolului al XIX-lea prin receptivitatea locuitorilor săi la aplicarea promptă a unora dintre cele mai importante invenții apărute pe plan mondial. (telegraf, iluminat electric, tramvai, ș.a.).
Un asemenea caz a fost și implementarea telefoniei în localitate la numai 7 ani de la inventarea sa , în 1876, de către americanul Alexander Graham Bell.
Încă din anul 1882, Primăria urbei Brăila solicită Ministerului de Interne un fond extrabugetar pentru instalarea unei rețele telefonice între instituțiile de interes special din localitate. Dar răspunsul forurilor centrale a fost negativ, cu precizarea că telefonul „nici în capitala țării nu s-a introdus, prin urmare se poate amâna”. În anul următor, Primăria Brăila își prevede un buget (din veniturile proprii) această investiție și încheie un contract cu un specialist în domeniu – G.A. Caranfil. În oferta acestuia se menționa că modelul de aparat telefonic propus era „inventat de subscrisul” (defapt o adaptare după sistemul Bell) și că această propunere „vine din partea unui român care este singurul din țară care se ocupă de această branșă”.
La 26 septembrie 1883 s-a făcut, în bune condiții, proba aparatelor telefonice care legau Secțiunea Pompierilor, circumscripțiile de poliție, cazarma sergenților de oraș și alte instituții din localitate. Legătura se făcea printr-un cablu aerian instalat pe stâlpi de lemn. Consiliul comunal al urbei Brăila aprecia că scopurile urmărite prin introducerea telefoniei erau : alarmarea operativă a pompierilor „la caz de incendii” și a poliției „când sunt cazuri de furtuni, de omoruri, scandaluri mari, când un sergent sau doi nu pot face față, se cere îndată de la oficiul central, personal suficient”, precum și pentru rezolvarea unor probleme administrative. Concomitent, antreprenorul G.A. Caranfil a realizat și punerea în funcțiune a două telefoane sistem Bell, aduse din import, la cabinetul de fizică al gimnaziului local (Colegiul N.Bălcescu), pentru practica elevilor.
Tot în anul 1883 se instalează la București (cu câteva luni înaintea Brăilei) prima linie telefonică particulară dintre Magazinul și Tipografia „Socec”. În 1884 începe să funcționeze în capitală și prima linie telefonică de stat care făcea legătura între sediul Ministerului de Interne și Poșta Centrală.
După câțiva ani (1886), rețeaua telefonică din Brăila se modernizează și se extinde, cuprinzând și alte instituții, lucrare efectuată de antreprenorul S. Mittelma, care se obliga să asigure și întreținerea stațiilor.
În 1890 este dat în exploatare primul circuit telefonic interurban, București – Brăila – Galați, acestea fiind și primele orașe ce introduseseră rețele telefonice în cuprinsul lor.
La începutul secolului XX -lea, în județul Brăila se întreprind ample lucrări prin care marea majoritate a primăriilor comunale și a secțiilor de jandarmi au fost legate telefonic de sediul Prefecturii, instalându-se în municipiu și numeroase posturi telefonice particulare.
Brăila se poate lăuda că a fost printre primele localități din țară care au introdus telefonul și aceasta la puțini ani după inventarea sa.
Sursa : Momente din Istoria Brăilei de Gheorghe Iavorschi