Brăila este o localitate antică având aceeaşi vechime ca a Troiei, Atenei, Alexandriei sau Romei. Din nefericire dacă ele sunt egale în vechime nu acelaşi lucru se poate spune şi despre importanţa lor, oraşul nostru fiind la periferia lumii antice. Cert este că de peste 5000 de ani, oamenii trăiesc pe malurile Dunării la Brăila într-o vechime neîntreruptă. Primele descoperiri, datează din epoca neolitică şi s-au realizat într-un cartier al oraşului, Brăiliţa. Aici au ieşti la iveală peste o mie de obiecte în majoritate vase, cât şi resturi de ceramică şi oase umane.
Cele mai vechi urme aparţin culturii Boiam reprezentată prin vase cu ornament incizate, unele chiar vopsite în culori deosebite. Urmează apoi mărturii aparţinând altei culturi neolitice, Gumelniţa, ce reprezintă perioada de tranziţie spre epoca metalelor. O parte din aceste vase au desene în trei culori tricome şi deci aparţin unei alte culturi numită Cucuteni din aceeaşi etapă. Locuitorii aşezării se ocupau cu agricultură, dovadă râşniţele de piatră sau vasele de provizii, cu vânătorea, dovadă lăncile şi săgeţile sau cu pescuitul, aşa cum dovedesc greutăţile din lut ars pentru plase sau harpoanele descoperite aici. În privinţa originii populaţiei locale mai mult ca sigur ei sunt strămoşii tracilor.
Cucerirea romană s-a manifestt puternic, zona brăileană fiind supusă din toate părţile influenţei acestia. În faţa Brăilei se află Troesmis (Iglita) şi Arubium (Măcin), iar la numai 10 km nord se 
află castrul de la Barboşi, cu care localnicii aveau strânse legături economice. După părăsirea Daciei de către romani Brăila a rămas însă în aria de influenţă a foştilor stăpâni. Primii care îşi fac apariţia au fost sarmaţii, descoperindu-se morminte de acest tip într-un alt cartier al Brăilei, Hipodrom. Populaţia locală contnuă să existe în zonă, dovadă cimitirul dac din sec IV e.n descoperit în perimetrul vechi al oraşului. Începând cu sec. VI e.n. pătrund primele triburi de slavi ale căror urme s-au descoperit mai la sud de oraş, în satul Chiscani. Aici s-au găsit 54 de morminte de incineraţie slavă. Redescoperirea Brăilei se realizează tocmai la începutul evului mediu. Atunci în sec XIV aşezarea se transformă dintr-un sat, într-un târg sau oraş, iardacă izvoarele menţionează anul 1368 ca an al apariţiei, mai mult ca sigur că transformarea s-a efectuat cu mult timp înainte. Numele actual al Brăilei datează însă din această perioadă şi apare pentru prima dată într-un document oficial la data de 20 ianuarie 1368 în tratatul comercial pe care voievodul Ţării Româneşti Vlaicu Vladislav îl încheie cu negustori braşoveni la data de ma sus. Documentul confrma „păstrarea tuturor libertăţilor pe care le-au avut din vechime în ţara noastră muntenească” hotărând scutirea de vamă pentru mărfurile care vor apuca drumul Brăilei,„per viam Braylam„.
Evident, voievodul, prin acordarea acestui avantaj urmărea să favorizeze traficul de mărfuri către acest port, trafic efectuat atât de braşoveni cât şi de negustori străini care veniţi cu corăbiile la Brăila vor găsi marfă scutită de vamă. Demn de menţionat este şi faptul că documentul menţionează într-un pasaj, că aceste drepturi al braşovenilor erau mult mai vechi în comerţul din această zonă şi deci o dovadă indirectă a vechimii mult mai mare localităţii. Menţiuni ulterioare din aceeaşi perioadă atestă rolul predominant al oraşului în legăturile economice ale Ţării Româneşti. Brăila este pomenită în tratatul încheiat de către Mircea cel Bătrân din 1402 şi confirmat în 1413 de negustorii polonezi, ca şi în cel din 1409, încheiat tot cu braşovenii. Alte acte parafate de Dan al II-lea în 1424 şi Vladislav al II-lea 1451 fac referire la importanţa comerială a Brăilei.
Toate aceste date ce dovedesc importnaţa deosebită a oraşului l-au 
făcut pe Nicolae Iorga să afirme mai târziu că „Nu Brăila este fiica principatului Tării Româneşti, ci ea este maica acestui principat, care prin existenţa şi dezvoltarea ei a făcut necesară întemeierea şi dezvoltarea principatului„. Aceasta referitor la rolul statului în raport cu factorul economic.
Primul străin care îi menţionează numele, este francezul Walerand de Wawrin care a luat parte la o expediţie cruciată în anul 1445 şi care scrie că pe Dunăre la Brilago era un port în care se întâlneau corăbii din Grecia şi Bizanţ. Iar cronicarul grec Laonic Chalcocondil scrie că în expediţia efectuată în 1462 de Mohamed al II-lea contra lui Vlad Ţepeş, oştile acestuia au ars Brăila în care se făcea comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării. Tot în timpul acestui voievod se relatează că a fost capturat şi tras în ţeapă, trimisul sultanului, Hamza Beg lângă un lac de la marginea Brăilei în 1459.
Un alt eveniment al istoriei Brăilei s-a petrecut în 1470. Cronicarul Grigore Ureche prezintă astfel acest eveniment : „Strâns-au Ştefan-Vodă ţara şi slujitorii săi şi au intrat în Ţara Muntenească de au prădat marginea, februarie 27 şi au ars Brăila în săptămâna albă, marţi”. Oraşul s-a refăcut destul de repede , fără însă ca locuitorii să uite ceea ce păţiseră din partea voievodului moldovean. Astfel când după 11 ani, Ştefan le solicita sprijinul pentru a aduce pe ronul muntean un voievod favorabil lui, brăilenii i-au răspuns cu mândrie şi patriotst local prin următoarea scrisoare :
De la toţi boierii brăileni şi de la toţui cnezii şi de la toţi rumânii scriem ţie, domnului Ştefan Voievod. Ai tu oare omenie, ai tu oare minte, ai tu creier de-şi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, pentru fiul Căltunei ce zici că îţi este fiu? Dacă ţi-e fiu şi zici că vrei să-i faci bine, atunci lasă-l să fie domn după moartea ta, iar pe mumăsa Căltuna ia-o să-ţi fie doamnă cum au ţinut-o în ţara noastră toţi pescarii din Brăila, ţine-o şi tu să-ţi fie doamnă. Şi învaţă-ţi tara cum să slujească, iar de noi să te fereşti, căci de cauţi duşman, ai să-l găseşti. Şi aşa să ştii ; domn avem, mare şi bun şi avem pace în toate părţile şi să ştii că toţi pe capete vom veni asupra ta şi împreună vom sta pe lângă domnul nostru, Basarab Voievod măcar de-ar fi să ne pierdem capetele.
Primele decenii ale sec. XVI-lea, au reprezentat pentru Ţările Române şi deci pentru Brăila o creştere a ameninţării otomane. 
Acum sultanul Soliman Magnificul, a cucerit Belgradul. În condiţiile unor lupte intern pentru domnie, un pretendent ajunge să ocupe tronul în 1539 cu ajutorul turcilor. Este vorba de Radu Paisie, care în schimbul sprijinului acordat, accepta drept condiţie a turcilor, să le cedeze oraşul Brăila şi teritoriul înconjurător. Astfel ajunge Brăila raia turcească în 1540, când un document polonez scris de H. Sieniwschy arăta : „De partea aceea a Dunării, acelaşi turc luând cetate mare şi bogată anume Brayalaw a supus-o stăpânirii sale şi a început cetate din zid”.
Începea o nouă epocă, aceea a stăpânirii turceşti,c are cu scurtele recuceriri române a oraşului, a durat aproape 300 de ani.
Sursa: Ionel Ştefan ALEXANDRU, Milica ALEXANDRU – BRĂILA