Când, cum şi de ce s-a luat Brăila de turci?
Nu se ştia până la publicarea volumului XXIII din Studiile şi documentele mele (Bucureşti 1913) când s-a luat de turci Brăila, care la 1569, după o notă de spion german, se afla în stăpânirea lor: la 12 iunie din acest an se trimite în adevăr un ordin la „Brăila, şchele a Ţării Româneşti şi a Moldovei”, pentru o furnitură (leui, poate legna, lemne).
Într-un raport al lui Nicolae Sieniawsky, castelan de Bielz, căpitan de Halicz şi de Kolomeia, datat 30 octombrie 1540, se află acest pasagiu :” Apoi în Ţara Transalpină sau a Muntenilor, de partea aceia a Dunării, acelaşi turc (sultanul), luând o cetate mare şi bogată, anume Brăila, a supus-o stăpânirii sale şi a început a construi o fortăreaţă de zid”.
Domn era în acel moment Radu Paisie (Petru de la Argeş), fiu al lui Radu cel Mare, om paşnic, care n-avu nimic comun cu ambiţiile cele mari ale vechiului său moldovean, dibaciul şi mândrul Petru Rareş. Dar acesta din urmă, prin conflictul său cu polonii, prin atitudinea sa de provocantă iniţiativă faţă de toţi vecinii, stârnise mânia puternicului sultan Soliman şi atrăsese atenţia acestuia asupra graniţii dunărene. Izgonind pe acest incomod, aşezând cu pază turcească un domn supus în Moldova, anexând la vechea raia Tighina, din care făcu Benderul său, cuceritorul turc nu putea pierde din vedere importantul punct de sprijin pe care-l înfăţişa portul bogat al Ţării Româneşti. Păstrând pe vasalul său muntean, el dădu pur şi simplu ordinul de a se aşeza o garnizoană turcească, de a se instala pentru comerţ şi pescuit, un nazir şi de a se începe fortificaţiile.
Domnul Ţării Româneşti, care abia scăpase de răscoala lui Şerban banul şi fusese dus apoi la Poartă, primi fără rezistenţă această îngustare şi despoiare, pe când se ştie câte silinţi, de multe feluri, au cheltuit toţi domnii Moldovei până la sfârşitul acestui secol ca să-şi recapete vechiul hotar. Se poate chiar ca părăsirea Brăilei să fi fost o condiţie pentru restabilirea lui în domnie, căci fusese vorba de numirea altui domn. Fiul său Marcu fu lăsat un timp la turci, revenind numai în iulie 1546. Peste câtva timp însă, Radu a fost rechemat la Constantinopol şi exilat în Egipt.
N.Iorga, Din viaţa socială a Brăilei sub turci, chitanţă de plată din Brăila turcească
Aşezarea turcilor n-a schimbat de altfel caracterul oraşului. Aceiaşi pescari români veniau cu căruţele lor de marfă la Braşov. La 1542, socotelile acestui oraş notează pe Drăgoi, pe Milea, pe Ioan, pe Todor, pe „Zyn„, pe Stanciul, pe Tudoran, pe Voicul , pe Stoica, pe Mircea, pe Mihai, pe Vâlcul, pe Şerban, pe Stan, pe Dragomir, pe Grozav, pe Bran, pe Manea, pe Borda, pe Pătru, pe Petco, pe Gherghe, pe Dragu, pe Neagu, toţi români, pe lângă care şi grecul Mavrodin. În anii următori apar un Balotă, un Bucur, un Bran, un Dumitru, un Dobre, un Neagu, un Dobrilă, un Ivan etc.
N.Iorga, Când, cum şi de ce s-a luat Brăila de turci? – Turci la Brăila după Jean AL. Steriade
La 1546 se întindeau la Brăila trei poduri, bănuindu-se în Ardeal că e vorba de o expediţie în Polonia. Brăila, ale cărei întăriri fuseseră terminate, putu adăposti pe pribegii înaintea lui Mircea Vodă Ciobanul, la 1548. Acolo fură primiţi Alexandru Vodă Lăpuşneanu, bătut de Ştefan Tomşa, apoi Petru Şchiopul pe care-l izgonise Ioan Vodă cel Cumplit. Brăila deveni astfel un punct de sprijin şi un punct de plecare pentru acţiunile militare ale turcilor.
Sursa : „Din trecutul istoric al oraşului Brăila” Nicolae Iorga
De la prima întâlnire până la nunta de aur
SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE ŞI CĂSĂTORIE
În epoca noastră s-au modificat enorm concepţiile despre viaţă, şi despre relaţiile dintre sexe, iar libertăţile de manifestare ale tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent de şaisprezece ani cunoaşte mai multe fete decât bunicul lui într-o viaţă! Totuşi nişte norme generale pot fi încă formulate fără teamă de ridicol.
Vom începe cu regulile pe care ar trebui să le respecte întăi cei mari. Tinerii au nevoie să fie ajutaţi să-şi găsească un mod de comportament firesc, să-şi dobândească un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdată, datorită lipsei de experienţă.
Prima atitudine greşită dar des întâlnită a adultului-părinte, rudă, prieten- este de a nu se amesteca în nici un fel în viaţa adolescentului, ci de a-i lăsa o mare libertate. Este o atitudine foarte comodă dar când viaţa tânărului eşuează lamentabil, răspunsul omului matur va fi prompt: „am avut încredere în tine, te-am lăsat să faci ce vrei, ai avut libertate totală” Câtă cruzime inconştientă conţine această replică din partea celui care şi-a văzut de treburi, sau a fost doar derutat de platoşa de teribilism cu care tânărul şi-a apărat spaimele, neliniştile, frământările şi disperările inerente vârstei.
Cealaltă atitudine la fel de greşită este cea a părintelui „cloşcă”! Cei mari au uitat sau nu acceptă că odrasla lor nu mai are cinci ani ci cinsprezece şi o infirmizează nelăsând-o să ia nici o decizie.
Să ne amintim de propria noastră adolecenţă şi de câtă nevoie avem de libertate, dar şi de un sfat- când eram la vârsta copiilor noştri. Vom constata că nimic nu e nou sub soare, chiar dacă suntem tentaţi să ne idializăm comportamentul din tinereţe prin fraze de tipul: „Pe vremea mea… „.
Ca în toate situaţiile din viaţă se impune tact, răbdare, înţelegere. Să stăm de vorbă cu cei tineri de câte ori suntem rugaţi, să nu le dăm sfaturi decât dacă ne sunt cerute şi să nu facem crize de nervi dacă nu sunt urmate cu sfinţenie! Mai ales prieteniile, flirturile, primele iubiri din viaţa tânărului constituie domenii tabu pentru cei maturi. Să nu intrăm cu bocancii în sufletele copiilor! Dacă această regulă, de a respecta şi de a menaja personalitatea adolescentului nu s-a demodat nici purtarea civilizată a tinerilor nu a devenit „anacronică”.
În decursul ultimilor decenii, relaţiile dintre adolescenţii de ambele sexe a cunoscut o evoluţie rapidă în comparaţie cu statutul rigid pe care îl aveau tinerii de la începutul secolului. Actuala generaţie beneficiază de şcoli mixte, tabele la care participă şi băieţi şi fete, discoteci, viaţă sportivă şi multe altele. Se fac cunoştinţe rapid şi se uită la fel de repede.
Cum să procedezi ca să cunoşti pe cineva care îţi place şi nu este nimeni prin preajmă ca să îţi facă acest serviciu? În acest domeniu, pentru această vârstă codul manierelor elegante este foarte… tolerant. În medii apropiate- şcoli, tabere, săli de sport, cluburi, etc- atât băiatul cât şi fata pot schimba câteva vorbe, pot să se prezinte singuri, pot lega rapid o prietenie. Există o singură interdicţie-a nu insista şi a nu plictisi pe cea sau cel pe care l-ai cunoscut, dacă simţi sau intuieşti că simpatia nu-ţi este împărtăşită. Demnitatea ta de om te va determina să renunţi şi … să suferi în tăcere. La această vârstă rănile se pot vindeca uşor. Vei întâlni în mod sigur o altă fiinţă care va fi mai receptivă la sentimentele tale. Uşor de spus, greu de urmat!
Cu totul altfel stau lucrurile când dorim să cunoaştem pe cineva în locuri publice -străzi, gări, autobuze, metrouri, trenuri, etc. În aceste cazuri se recomandă maximum de prudenţă. Nu este numai nepoliticos să faci cunoştinţă pe stradă ci şi periculos! Dacă acceptaţi riscurile o faceţi pe propria dumneavoastră răspundere. Nu vă lăsaţi convinşi de povestea mătuşii care şi-a cunoscut soţul în tramvai şi trăiesc fericiţi. Au avut noroc, s-ar putea să nu-l aveţi şi dumneavoastră.
Chiar dacă în şcoli se fac ore de sexologie, chiar dacă tinerii sunt pregătiţi cu toate mijloacele moderne de contracepţie, şi nu sunt învăţaţi să se apere de Sida, delicateţea şi parfumul unic al primelor manifestări de dragoste nu ar trebui să dispară din viaţa lor.
Simpatia este char dragoste? Desigur, nu! Flirtul nu este 
condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere. El este specific unei anumite vârste. A zâmbi, a face daruri, a invita o fată la cinema, a-i dărui o floare, nu are în sine nimic rău. A răspunde acestor invitaţii este firesc. De aici se poate naşte o prietenie durabilă sau o mare iubire.
În zilele noastre idealul feminin pare să se apropie din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greacă. Sunt admirate fetele cu siluetă, sănătoase, sportive. Au succes cele independente material, bune camarade în şcoli, servicii, în vacanţe. Dar asta nu înseamnă că fetele au voie să îşi uite feminitatea, pentru că astfel au foarte puţine şanse de a fi apreciate de bărbaţi. Feminitatea presupune delicateţe nu agresiune provocatoare. O doamnă nu este cea care poartă verighetă ci cea care îşi merită numele. O fată de şaisprezece ani se poate purta ca o doamnă fără să îşi uite candoarea şi nevinovăţia inerentă vârstei. Doamnă te şi naşti dar şi devii!
Astăzi, logodna este mai puţin oficială şi nu creează aceleaşi obligaţii ca altă dată. La începutul acestui secol, doi îndrăgostiţi a căror logodna n-avusese loc încă, nu puteau să se vadă, decât în prezenţa părinţilor.
Uneori, din diferite motive o căsătorie se face înainte de a ne fi gândit la logodnă, dar încă nu e o regulă generală. Altădată, logodna nu se rupea decât rar, şi dintr-un motiv într-adevăr serios. Cu orice risc, în majoritatea cazurilor, nu se rupea o logodnă fără ca fata în special, să nu rămână dezonorată pe veci. Astăzi, este infinit mai bine să rupi o logodnă decât să faci o căsătorie proastă.
Un om binecrescut nu comentează cu nimeni motivele care l-au silit să se despartă de prietena sau prietenul său. Din fericire nu se întâmplă la fel cu toate primele iubiri şi majoritatea dintre ele, se termină cu logodnă şi căsătorii. Şi într-o bună zi un cuplu înlocuieşte pe cei doi logodnici fără ca ei să fie mai puţin îndrăgostiţi, dar având poate, ceva mai multă maturitate şi mai multă responsabilitate faţă de viaţă. Nu se vor mai plimba strâns înlănţuiţi pe stradă sau prin parcuri şi doar ţinându-se de mână. Renunţă să utilizeze în altă parte decât la ei acasă micile porecle tandre. Tânărul cuplu învaţă că dragostea nu se hrăneşte cu aer ci se creează şi se recreează, în mod neîncetat prin mici gesturi de fiecare zi. Soţul ca şi soţia trebuiesc recuceriţi mereu.
Căsătoria trebuie să creeze o intimitate fără ascunzişuri şi fără minciuni. Dar sinceritatea nu justifică gesturile brutale sau nervoase şi nici cuvintele grosolane. Un bărbat căsătorit nu ar trebui să cunoască niciodată micile secrete cosmetice ale soţiei sale, iar aceasta ar trebui să-şi aştepte soţul ca pe un posibil admirator ce ar surprinde-o la bucătărie, cu un şorţ cochet asortat la unul din tricourile pe care le poartă numai în casă. O bătrâneţe fericită în comun nu este un dar al zeilor ci este rezultatul unor ani îndelung de respect, stimă şi de dragoste.
Constanda Mircea
Constanda Mircea n. 10 mar. 1953, com. Luciu, jud. Buzău. Epigramist.
Activitate: avocat în Baroul Brăila. Fondator şi preşedinte al Cenaclului de Umor „Ancheta” (2001). Membru al Uniunii Epigramiştilor din România.
Colab. la publicaţii : Ancheta, Arcaşu’, Brăila, Libertatea, Haz de necaz, Epigrama (serie nouă).
Vol. publicate : Şi magistraţii râd: Epigrame. Brăila, Quercus, 1995; Codul penal şi … alte coduri : Epigrame. Brăila, Ed. Evrika!, 1999; Să nu îmi iei niciodată umorul. Brăila, Evrika!, 2001; Epigrame de … m-ai! Brăila, Dunărea, 2004; Zâmbetul lacrimii: epigrame. Brăila, Ex Libris, 2004; Şi magistraţii plâng: epigrame şi versuri trăsnite. Brăila, Ex Libris, 2007; Lacrima Justiţiei. Epigrame. Brăila, Editura Fănuş Neagu, 2010.
Prez. în antol.: RIDENDO : culegere…, 2005; G. Corbu. Antologia …, 2007.
Sursa : „Dicţionarul scriitorilor brăileni ” Editura PROILAVIA
ASTA SIGUR NU ŞTIAI !
1. Furnicile nu dorm niciodată. Cu toate acestea, în zorii zilei, furnicile se întind asemenea oamenilor pentru a se dezmorţi.
2. Cimpanzeii şi coţofenele sunt singurele animale care îşi pot recunoaşte imaginea într-o oglindă.
3. Dacă ţii un caras auriu într-o încăpere lipsită de lumină, acesta va deveni, în cele din urmă, alb.
4. Ochiul unui struţ este mai mare decât creierul acestei păsări.
5. Pentru fiecare om de pe Terra există circa 200 de milioane de insecte. Numai termitele ne depăşesc într-un raport de 10 la 1.
6. Cei mai tineri părinţi din istorie ( doi copii cu vârste de 7 respectiv 9 ani) au trăit în China. Copilul lor s-a născut în anul 1910.
7. În primul său an de viaţă, un nou născut fură din perioada de somn a părinţilor între 400 şi 750 de ore de somn.
8. Pe suprafaţa unui corp uman trăiesc mai multe vietăţi decât oameni pe întreaga planetă.
9. Bufniţele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră.
10. Lungimea unui elefant este egală, aproximativ, cu lungimea limbii unei balene albastre. De asemenea, limba unei balene este mai grea decât un elefant adult.
11. Girafa este singurul animal care îşi poate introduce limba în ureche. Limba unei girafe adulte măsoară peste 50 de centimetri.
12. Cea mai mare caracatiţă descoperită vreodată cântarea 4 tone. A fost vânată în anul 1878, în nordul Oceanului Atlantic.
13. Rechinii sunt singurele animale despre care se ştie că nu se pot îmbolnăvi de cancer.
14. Absolut toţi creveţii se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.
15. Dacă vorbiţi la telefonul mobil timp de o oră, numărul bacteriilor din urechea voastră va creşte de cel puţin 700 de ori.
16. O femelă de dihor poate muri dacă, odată intrată în călduri, nu îşi va găsi un partener mascul.
17. Absolut toţi copiii se nasc fără rotule. Ele se formează complet în intervalul de vârstă de 2-6 ani.
18. Unghiile de la degetele mâinilor unui om cresc de patru ori mai repede decât cele de la picioare.
19. Singurul loc de pe corpul unei vaci în care există glande sudoripare este nasul acesteia.
20. Papilele gustative ale unui fluture se află în picioare, de aceea el testează şi consumă nectarul florilor cu picioarele.
Telefonie prin puterea gândului
Specialiştii grupului american IBM consideră că maşinile care sunt capabile să citească gândurile şi chiar să recunoască identitatea autorilor acestora vor ieşi din sfera literaturii şi a filmelor SF şi vor putea fi construite până în anul 2017. Cercetătorii de la IBM fac parte dintre oamenii de ştiinţă care analizează posibilitatea prin care creierul uman ar putea fi conectat la aparatele electronice,
precum computerele personale sau telefoanele inteligente. Vor exista alicaţii ce îi vor ajuta pe posesorii de telefoane inteligente să formeze un număr doar gândindu-se la posesorul acelui număr de telefon. Totodată, specialiştii de la IBM sunt de părere că actualele parole vor putea fi întărite prin elemente de identificare biometrică, cu ajutorul unor aplicaţii de recunoaştere facială sau vocală.
Sfaturi ca să nu cădeţi în penibil
În orice ocazie şi în orice conversaţie trebuie să-ţi cunoşti locul.
Dacă invitatul de onoare atrage atenţia asupra lui este normal. Dar dacă un invitat insignifiant acaparează intenţionat întreaga conversaţie, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreşte punctul de atracţie, aceasta este considerată ca o evidentă lipsă de tact. Să-ţi povesteşti necazurile familiale sau intime cu voce tare în faţa unei adunări întâmplătoare, pe deasupra, să te arăţi agresiv faţă de ceilalţi invitaţi constituie gafe care nu ne sunt iertate. Să critici, să vrei să corectezi micile manii ale celorlalţi instantaneu, înseamnă să te manifeşti ca un om mărginit.
Dacă nu ai înţeles că arta conversaţiei este arta de a asculta şi de a-ţi estompa personalitatea în faţa interlocutorului, dacă eşti incapabil să te interesezi cât de cât de viaţa celuilalt, înseamnă că ai încă destule de învăţat la capitolul vieţii sociale. Să accepţi cu ochii închişi toate opiniile, chiar dacă sunt diametral opuse, să ţi le însuşeşti imediat înseamnă să fii la fel de nedorit în societate ca unul care se opune în mod ostentativ şi simetric tuturor. Conversaţia este un schimb viu de păreri între două fiinţe care se respectă şi se stimează reciproc.
Să întrebi tot timpul pe vecinul de la masă secretul reuşitei sale în afaceri înseamnă să te porţi ca un egoist nu ca un interlocutor. Să-ţi petreci seara ţinând un curs gratuit de morală, să faci remarci cu acreală doctă, înseamnă că eşti, în domeniul social, un elev de şcolă elementară chiar dacă ai mai mult de optzeci de ani. Să nu recunoşti ignoranţa într-un anume domeniu, sau să ai mereu un răspuns promt şi superficial la toate subiectele abordate înseamnă să nu fi înţeles încă marele avantaj de a-ţi ascunde cultura, lucru ce îi caracterizează pe oamenii instruiţi, este exact ca atunci când pentru a-ţi ascunde banii trebuie mai întâi sa îi ai. Să-i încarci pe toţi cei întâlniţi cu o cantitate enormă de salutări pentru tot felul de cunoştinţe comune înseamnă să dai impresia că vrei – fie să-ţi etaletzi relaţiile, fie că-l iei pe interlocutor drept un mesager. Să fim prudenţi în acest domeniu, căci există încă mulţi oameni drăguţi care iau în serios asemenea comisioane şi care transmit nenumăratele salutări pe care i le încredinţăm cu o energie demnă de un scop mai bun.
Observaţia este valabilă şi pentru cei care reţin din conversaţie numai ce interesează şi nu scapă prilejul de a-i obliga pe cei din jur să le facă mici servicii utile. De exemplu auzind că pleci în străinătate, îndrăzneţul nu va ezita să te roage imediat să-i aduci un medicament, sau o piesă de maşină, precizând că acolo costă o nimica toată.
Ca să încheiem acest spinos capitol trebuie să reamintim câteva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta
o conversaţie:
1- Să nu agresăm sau să enervăm înterlocutorii prin prea puternica noastră personalitate, bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi. Să nu ridicăm tonul. Să nu ţipăm.
2- Să nu transformăm viaţa socială într-un dialog pentru surzi. Se pare că este un blestem al secolului în care trăim. Aparent, ne ascultăm interlocutorul şi ne gândim la ale noastre. De aici dramele însingurării, stress-ul şi tristeţea fiecărui dintre noi. Să învăţăm să-l ascultăm pe celălalt.
3- Să nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci să aşteptam cu delicateţe şi tact un moment prielnic pentru a ne spune şi noi părerea.
4- Să nu ne amestecăm într-o discuţie la care nu suntem solcitaţi, cu atât mai mult când întâlnim o cunoştinţă pe stradă vorbind cu altcineva. S-ar putea să stricăm un moment important în viaţa celor pe care i-am inoportunat.