Istoria, cultura şi toată evoluţia socială a unei colectivităţi s-au construit întotdeauna şi oriunde pe oamenii săi cei mai
de seamă, cei mai reprezentativi, care au lăsat în urma lor nu numai un nume ilustru, ci şi o operă. Răsplata urmaşilor a fost, peste timp, să-i păstreze în memoria cetăţii , să constituie un model pentru prosperitate.
Scriitorii, pictorii, muzicienii, oamenii de cultură mai ales, urmaţi de oamenii de ştiinţă, apoi de politicieni sau edili reprezentativi au format elita …. post-mortem a localităţilor. Şi cea mai convingătoare formulă de a nu-i uita au fost statuile, grupurile statuare, arta monumentală. Marile oraşe ale Europei şi ale lumii au nota lor distinctă, personalitatea lor inconfundabilă dată de statui, de arta sculpturală.
Din păcate, Brăila nu se poate lăuda cu prea multe statui, grupuri sculpturale, deşi nu se poate plânge că n-a dat ţării şi lumii, şi pictori, şi scriitori, şi oameni de ştiinţă, iar mai nou, şi sportivi de performanţă, de mare prestigiu civic. Şi ce locuri superbe pentru socluri de statui sau complexe de artă, sculpturală monumentală ar oferi numai largul bulevard, care s-a numit de-a lungul anilor, când Carol I, când Karl Marx după valurile istorie – sau faleza largă şi generoasă a Dunării.
Arta monumentală, cu care s-ar putea mândri oraşul de la Dunăre, mai cuprinde Grupul Statuar Traian, executat de Tache Dimo-Pavelescu din bronz platinat, şi inaugurat în 1906, la 1800 de ani de la cucerirea Daciei, în cel de-al doilea război daco-roman; monumentul funerar din Cimitirul Sf. Constantin, care-i reprezintă pe Ioan Suliotis, fost primar al Brăilei, şi în basorelief pe Gherasim Pană, fost medic-şef al oraşului, executat de sculptorul Ion Georgescu; grupul statuar: Pescarii, de pe faleză, realizat în 1967 de Doru Popovici din ansambluri stilizate de blocuri de piatră; două nuduri amplasate în Grădina Publică, pe latura dinspre Dunăre, semnate Extaz, de Constantin Baraschi, şi Nud de Ion Jalea; două lucrări realizate în cadrul Taberei de sculptură Donaris, 1981, pe faleză Dunării, compoziţii-metaforă în piatră şi metal, semnate Păsări de Foc de George Apostu şi Oglinda Soarelui de Mihai Istudor.
Cel mai monumental, modern şi nou ansamblu sculptural al Brăilei râmâne Fântâna cinetică, datorat lui Constantin Lucaci, …rezultatul absolut remarcabil al încorporării formei estetice sculpturale într-o realitate urbanistică şi într-un dat natural preexistent; astfel spus, autorul a gândit un ansamblu complex de volumetrii din oţel inoxidabil, perfect polizat, a cărui misiune este doar nu să existe într-un spaţiu vast, geometrizat agresiv de prezenţa unor arhitecturi masive şi incerte ca expresie, ci să-l şi organizeze.
De fapt, ansamblul sculptural Fântâna cinetică realizează o succesiune descrescătoare, în trepte, de elemente spaţiale, care leagă Centrul Nou cu Dunărea, reper de referinţă pentru oraşul atât de legat de marele fluviu european în drumul său spre Marea cea mare.
Sculptorul Constantin Lucaci s-a născut pe 7 iulie 1923 la Bocşa Banat, având ca părinți pe Constantin și Maria Lucaci. Din copilărie și adolescență a avut trei mari pasiuni: studierea universului, pentru care ia lecții de matematică și fizică, muzica și bucuria de a modela. Studiază la Academia Liberă de Artă, între 1945-1948, cu Cornel Medrea şi la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, pe care-l absolvă în 1953, iar zece ani mai târziu, urmează un curs de specializare la Academia de Artă Pitro Vannucci din Perugia-Italia.
Încă din 1953, cu o frecvenţă constantă anuală, Constantin Lucaci participă la expoziţii de artă românească la Helsinki, Praga, Moscova, Budapeste, Belgrad, Damasc, Cairo, Alexandria (Egipt), Berlin, ca şi Bienala de la Veneţia (în 1954,1976),expoziţia de sculptură în aer liber de la Middlheim –Anvers, în 1967, şi cu expoziţii personale la Moscova, în 1964, Bucureşti, Cluj şi Constanţa , în anii următori.
A realizat lucrări importante de sculptură monumentală, cum sunt: Casa sănătăţii mondiale la Copenhaga, Fucina degli angeli la Veneţia, şi la Banca americană Hannover Trust din Bucureşti. În ultima perioadă, în afară de ansamblul sculptural în oţel inoxidabil din Brăila, Constantin Lucaci a mai realizat şi alte lucrări de artă monumentală, printre care Dialogul undelor în curtea Televiziunii Române, o altă Fântână cinetică la Constanţa, statuia Luchian în Parcul Herăstrău, Monumentul din oraşul Victoria sau lucrări decorative în parcurile din Cluj, Suceava, Iaşi sau Bucureşti. În 1973 obţine premiul pentru artă monumentală al U.A.P.
Prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Nr. 43 din 29 martie 2002, sculptorul Constantin Lucaci a fost declarat Cetăţean de Onoare al Brăilei.
A încetat din viaţă în data de 20 iulie 2014.