„Drumul pe care îl caută dintotdeauna Artistul trebuie să demonstreze mai mult decât forma şi meşteşug perfect, mai mult decât manevrare şi exploatare a mijloacelor plastice.
Dincolo de suprafaţă, de formă, de material, de mijloacele plastice folosite , trebuie să transpară taina, subiectul, motivul, cauza, efectul pentru care s-a pornit demersul plastic.
Arta este o emanaţie subiectivă; ea vine dintr-o necesitate de comunicare, este mijlocul prin care ne facem cunoscute cele mai tainice gânduri, trăiri, speranţe, descoperiri, este şi va rămâne şi o cale de educaţie şi de trăire în comuniune cu ceilalţi.
Nu există formă fără substanţă, conţinut: chiar şi cele mai exclusiviste linii de manifestare plastică abstractă, onirică, automatisme transcrise din subconştient pentru a ajunge la ceilalţi, trebuie să releveze fondul, taina, misterul, să sugereze sensul ce vine dinspre aceste manifestări spre public.
Teoretizarea tehnicilor, descrierea exhaustivă a procedeelor, gestualismul, formele alambicate, gramatica perspectivei şi a calităţilor plastice, în cele din urmă îşi găsesc corespondent în realitatea directă ori în cea creată subiectiv de artişti.
Nu există stil personal – acesta este un automatism, o autopastisare – există amprenta psihică, sensibilă a evoluţiei subiectului, iar subiectul artistului este permanent chiar artistul.
Continuu ne căutăm, dar tot nu vom ajunge la profunzimea totului.”
Hugo Mărăcineanu