Nu m-am putut abţine să nu scriu acest articol. Am ajuns aseară prin Mall, singurul loc unde mai poţi satisface plăcerile tuturor celor din familie simultan… şi stând la o masă ce văd..? O stimată domnişoară ce mergea anevoios şi „încârligat”, iniţial am crezut că îi este rău, dar râsul, atitudinea şi bărbia cât mai sus poziţionată m-au liniştit imediat. Mă uit la încălţările ei, frumoase de altfel..dar chinuitoare. Cred că ar fi fost imperios necesar din partea ei să-i aprindă o lumânare prietenei ce o sprijinea cu spor şi devotament, căci fără ea…efectul ar fi fost critic..Unde mai pui că, dacă s-ar fi întâmplat aşa catastrofă se autodetrona domnişoara în privirile tâmpe ale fermecătorilor bărbaţi iubitori de circ.
Acum stau şi mă întreb ce gândesc ele, aceste „individe” de se chinuie atât la mers cât şi la port numai pentru că este „în trend”. Să te gândeşti înainte să iţi alegi o pereche de pantofi şi la programul prietenei tale, căci dacă nu e să te sprijine e nasol.
Şi până la urmă reuşesc să „topească” inima unui „petreuş” care îşi ia viaţa in „pept” şi se însoară cu o aşa mândreţe de fată…numai că acasă, tocurile nu vor mai avea efect, căci implicit „sprijinitoarea” nu mai e, dimineaţa tonele de fond de ten nu mai sunt, parfumurile scumpe când stomacul e gol nu mai au acelaşi randament..şi este trist. Sunt două variante, ori o „trosneşte” petreuşul şi apoi îi dă bani de ruj, ori „prinţesa” începe să guste din alte calităţi înjositoare până atunci, gen independeţa printr-un loc de muncă, aprecierea în domeniul culinar, feminitatea explozivă de sexualitate îmbrăcată decent, şi interesul pentru cultură ce duce la o conversaţie cu sens şi mai mult decât monosilabică…dar a ales deja , ….. şi în plus acei pantofi cine o să îi mai poarte?….