Noi brăilenii iubim prin natura noastră orașul acesta… indiferent de câte lipsuri, nevoi sau defecte oferă. Prin natura noastră iubim locația lui, așezarea, natura ce ne-o pune la dispoziție cu tot cu fluviul acesta adulat de toți. Aș putea scrie pagini despre cum îl văd oamenii, ce îi atrage sau ce îi oripilează.
Însă, eu am crezut de cuviință că următorul citat a celebrului Fănuș Neagu este mult mai elocvent. Acestea fiind scrise, vă recomandăm vizionare plăcută!
” N-am facut niciodata nici un fel de scoala la Braila (n.r. – Liceul Militar, Scoala Normala si cea Pedagogica si facultatea le-a facut in diferite orase: Iasi, Campulung Muscel, Bucuresti, Galati), dar o iubesc ca pe nici un alt oras. Am fost nascut in campie, la 50 km distanta in afunzimile Baraganului. Pentru noi, in copilarie, Braila era ceva care tinea de hora de zane, de fantastic si fabulos. Toate povestile pe care le auzisem de la cei batrani despre Terente, despre Codin, despre inimaginabila bogatie a Brailei ne-au captat inchipuirea. Cum mai tarziu, in adolescenta, visam la Paris, pastrand proportiile, cu aceeasi bucurie visam si la Braila. Impreuna cu alti copii ne urcam in nuci, in ciresii cei mai inalti si ne aruncam privirile spre zarea Brailei, unde ni se parea noua ca trec trenuri pe care nici nu le vazusem – pana la 11 ani n-am vazut nici un tren – , vapoare care duceau spre un Orient al tuturor bogatiilor si al tuturor aventurilor. Ne inchipuiam un oras iesit din basme. De altminteri, Braila chiar asa era in adolescenta mea. Iesita din basme. Asa frumos am visat despre un oras… mai tarziu, in adolescenta, cand am invatat aproape toate strazile mari din Paris, din romanele franceze. ” – Fănuș Neagu
Sursă foto : Nicu Iorga
[the_ad id=”12306″]
