Cutremurele, inundaţiile şi incendiile au fost calamităţi cu efecte devastatoare, pe care omul nu le-a putut stăpâni de-a lungul secolelor, deşi a încercat să-şi explice cauzele pentru ca să amelioreze consecinţele. Numeroasele incendii au impus pe la 1840 înfiinţarea Steagurilor de foc, fără prea mare eficacitate datorită gradului scăzut de urbanizare şi alimetare cu apă.
Istoria pompierilor, de la tulumbele pitoreşti şi până la modernele utilaje de astăzi, a fost jalonată de momente glorioase şi fapte individuale de vitejie în luptă cu focul!
În ziua de Paşte a anului 1847, capitala a cunoscut cel mai devastator incendiu, cu peste 2000 de clădiri distruse, cu 15 victime şi un pompier militar erou. În Războiul de Independenţă , ca şi cele două războaie mondiale, pompierii au dat lecţii de eroism civic, aşa cum o vor face de-a lungul istoriei prin participarea la înlăturarea dezastrelor naturale: inundaţiile din 1975, cutremurul din 4 martie 1977, sutele de incendii de la mari întreprinderi, ca cele de la Policolor, rafinăriile Brazi şi Teleajăen sau la incendiile de sonde din Kuweit în 1991.
În lupta cu flăcările, pompierii militari au plătit cu viaţa, salvând din infernul de foc şi fum oameni, mai ales copii şi bătrâni sau bunuri materiale.
Uniforme şi echipamente de pompieri din secolul trecut
Locotenentul Ioan Martac este unul dintre eroii pompieri, care va cădea pe câmpul de luptă cu flăcările,în ziua de 23 iunie 1963, într-un incendiu devastator la un depozit de produse inflamabile din Bârlad, Judeţul Vaslui. Erau ameninţate toate locuinţele din zonă, pentru că sinistrul era intensificat şi întreţinut de un vânt puternic care răspândea flăcările pe distanţe mari învolburând norii de fum şi de gaze toxice. Explozia containerelor pline de insecticid ofereau un spectacol înspăimântător cu adevărate bombe şi aruncătoare de flăcări.
Temperatura deosebit de ridicată din centrul focarului a provocat avarii liniei de înaltă tensiune care traversa spaţiul de deasupra flăcărilor,un cablu a căzut şi l-a surprins pe caldarâm pe tânărul comandant şi i-a curmat viaţa la 24 de ani şi trei luni.
Ion Martac se născuse la 23 martie 1939 în comuna Măraşu din judeţul Brăila. După studii primare în satul natal din Balta Brăilei, Ioan Martac urmează Şcoala Militară de ofiţeri activi – armă Pompieri – pe care o absolvă în 1962, şi în acelaşi an este repartizat la Compania de Pompieri, în funcţia de Comandant al Secţiei I.
Pentru recunoaşterea şi cinstirea faptei sale eroice, cu ocazia aniversării a 165 de ani de atestare documentară a pompierilor brăileni, la propunerea Grupului de Pompieri Dunărea al judeţului Brăila, locotenentul major Ioan Martac, fiu al meleagurilor dunărene, este declarat Cetăţean de Onoare al Brăilei – post- mortem- prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Nr. 14 din 29 Februarie 1996.
Sursa: Cetăţeni de Onoare ai Brăilei de Dumitru Anghel