Participanţii la Congresul al XVI-lea al asociaţiunii Generale a Medicilor vizitează în 1912 staţiunea, însoţiţi de primarul Brăilei – Faranga şi prefectul Hiot.
Problemele medicale şi starea lacului au fost prezentate de dr. Naumescu şi Th. Bastaki.
Iată ce scria presa vremii : „ Băi Chloruro-Sodice cu nomol, staţiune balneară de întîiul ordin, cunoscută de toate celebrităţile medicale din ţară….Vizitatorii găsesc tot confortul şi felurite mijloace de agrement. Două parcuri de promenade admirabil întreţinute, Un Cazino bine întreţinut cu bune consumaţiuni şi cu o vasă sală de dans unde se dau baluri de două ori pe săptămînă. O bună muzică militară. O farmaci. Poştă, telegraf şi telefon”
Modernizarea staţiunii bate pasul pe loc, totuşi pe 3 mai 1921 se înfiinţează „Societatea Anonimă Lacu Sărat” – în localul Ministerului de Comerţ şi Industrie – Bucureşti, prin Decretul Regal no. 1520, societatea funcţiona în clădirea Administraţiei din staţiune, în 1943 va fi trecută în patrimoniul statului iar în 1948 va fi radiată.
Existau remorci deschise şi vagoane pentru bagaje, numai în anul 1922 au călătorit 12.000 de vizitatori faţă de 3400 în 1908.
Un nou cazinou se deschidea în anul 1922, arenda celor 9 cârciumi mergea la bugetul com. Chiscani ( patronii reu : Iancu Rădulescu, Constantin G. Cristescu, Adolf Schor, Mihai I. Stoian, Costică Goşman, Petre Constantinescu, I. Băltigan, C. Ignat şi Ion Mihăilescu).
[the_ad id=”12306″]
Linia de tramvai trecea prin pădure, ocolea rondoul cu flori cu fântână arteziană, apoi coborau voiajorii.
Apar vile, case şi restaurante care mai frumoase, după numele propietarilor : cpt. Leonida Nicolescu, Segărceanu ( a cărui turn se vedea din tramvai, Mantu &Gorovei, Apostolescu, Jipa, Romano, Paleologu, Traian-Cristescu, altele : Villa Regală, Floricica, Luna, Toledo, Versailles, Garofiţa. Sunt cabinete medicale, sanatoriul „Principele Nicolae”, magazine, hotel Poppescu, lăptăria Nazica, birtul Vasilescu, bazarul Elitei, administraţia Băilor, Poşta ce vindea sute de ilustrate cu frumoasele locuri din staţiune. Terasele erau pline : la Vasilescu, Untaru, Cazinou Vila M.S. Mihăilescu adăpostea şi restaurantul Naţional la Transilvania care şi-a început activitatea la data de 25 iunie 1923 cu obiectul cârciumă, restaurant, fabrică de sifoane şi măcelărie.
[the_ad id=”12306″]
Presa vremii reţine că odată cu instalarea tramvaiului, staţiunea era locuită şi iarna, stând aici în permanenţă: antreprenorul, personalul administraţiei şi doi comercianţi care primeau vizitatorii de duminică şi din zilele de sărbătoare ori în zilele mai calde. În acest sens, în perioada 1 septembrie – 30 aprilie tramvaiul circula din oră în oră.
La unul din capetele aleii se afla Sanatoriul Princepel Nicolae, pe stânga se afla Parcul Englez, pe dreapta era Vila Regală cu restaurant, Hotel Bristol, restaurantul Hotelului Popescu, restaurantul şi terasa Stabilimentului lui Gh. Untaru, Vila Oprişănescu, între ultimele două era amplasat Cazinoul, iar în faţa acestuia pe peluză se afla chioşcul muzicii.
În anul 1924, Prefectura Brăilei descrie staţiunea ( Dosar nr. 130 ) : vizitatori – 13.000, 16 vile ( categ. I : Ancora, Lenuţa, Mihăilescu, Popescu Cornelia, Elena Mihăilescu, Ion Mihăescu, categ. II : hotel Popescu, vile : Ţane, Bălănescu Petre şi Dobre, Troianos, Ioniţă Radu, Schor, Costică Bucur, vile categ. III : Elena Cristescu, Smaranda Cristea, Macovei, Armăşescu, Matilda Iulian. Restaurante şi ospătării – categ. I: Casino, categ. II: restaurant Schor, Capşa, P. Constantinescu, I. Mihăilescu, I. Rădulescu, Şt. Drăghincescu.
[the_ad id=”12306″]
Se apreciază că aici există unul dintre cele mai valoroase nămoluri sapropelice din țară și ape cu cea mai mare concentrație salină, realitate confirmată și de faptul că majoritatea pacienților încheie cura balneară într-o stare ameliorată. După un sejur petrecut în stațiunea Lacu Sărat, Nicolae Iorga scria despre …”amplasarea pitorească și parcul vechi ce se întinde până departe cu înguste cărări și desișuri pe care nopțile de vară le vor fi umplând de o fermecătoare taină”.
Orice amănunt se regăsea în revista „Curierul băilor”, staţiunilor climatice şi turismului. Organ de propagandă economică” (plaja – cu suprafaţa de 3000 mp, bazin de apă sărată – 800 mp, cabine confortabile, duşuri cu apă dulce, aparate de gimnastică pe plajă, umbrele fixe), 3 medici balneologi. Ineditul apare în anul 1937, când se interzice orchestrelor şi tarafurilor de lăutari ( Adresa M.I. nr. 8961) deoarece zona este destinată pentru odihnă şi întremare.
Datorită investiţiilor reduse şi numărul turiştilor se reduce.
Multe firme se desfiinţează – Capşa în 1932, Adolf Schor în 1939
VA URMA
[the_ad id=”14977″]