După noua sistematizare, datorită numărului mare de vile construite, staţiunea arăta ca un mic orăşel. Prin Decizia Consiliului Comunal din 25 martie 1897 se aprobă concesionarea construcţiei liniei de tramvai electric între staţiune şi Parcul Monument, Societăţii Anonime helios din Bruxelles. Cursa inaugurală între Barieră (Depou) şi staţiune are loc pe 12/25 iunie 1900, linia ducea până la rondoul cu flori din centrul staţiunii.
În staţiune se putea ajunge şi pe şoseaua Viziru, dar şi din halta L. Sărat. Stabilimentele Băilor reci şi calde erau amplasate pe Aleea principală, prima chiar pe mal, pe piloni, câte 50 de cabine pentru femei şi 50 pentru bărbaţi, lângă elevatorul pentru extragerea nămolului.
În 1891 se amenajează cazanul şi motorul care încălzea nămolul cu vapori pentru băile calde. Stabilimnetul a fost ridicat în 1886 cu 32 de cabine (din 1902 cu 150 de cabine pentru băi calde).
În anul 1902, Hotelul Popescu, avea 131 de camere şi era considerat de prim rang iar în anul 1906 apărea cu 138 de camere. Clădirea avea patru faţade, una pe strada principală, alta pe strada parcului, în faţa intrării în grădină şi alde două pe străzi transversale în apropiere de stabilimentul băilor. Administrarea hotelului şi a restaurantelor se făcea chiar de către proprietar. Acesta a investit suma de 100000 lei pentru mobilă şi asigurarea condiţiilor de cazare astfel încât acest hotel era cel mai solicitat din staţiune.
Iată cum prezenta propietarul C. Popescu în ziarele vremii :
„La Grand Hotel du Boulevard de la aceste băi, situat în faţa grădinei statului, se găseşte în I-iul şi al II-lea etagiu cele mai curate camere, bine mobilate, serviciul prompt, preciuri moderate. La restaurantul hotelului se găsesc cele mai alese mâncări, curăţenie complectă. Rog pe onor clienţi a me avisa mai înainte spre a le angaja camerile dorite de d-lor”.
Şi vila Segărceanu avea prezentare în cotidienele Brăilei :
„Situată la cea mai frumoasă şi favorabilă poziţie. În faţa pavilionului unde cântă muzica. Are aproape băile şi Cazinoul, precum şi mai multe restauranturi. Privirea cea meai frumoasă din toată staţiunea, ast-fel că voiajorii se pot distra chiar stînd în vastele balcoane ale vilei, are instalaţie pentru apă filtrată la fie-care etaj. Mobilată foarte elegant se închiriază odăile cu preţuri reduse în raport cu poziţia lor şi durata timpului de şedere. Ori-ce cerere pentru angajarea odăilor a se adresa la propietar în Călăraşi, pînă la 1 Mai, iar de la această dată pînă la finele sezonului la Lacu-Sărat”.
Pe 26 mai 1902 are loc inaugurarea băilor
Restaurantul englez, vila cpt. Nicolescu avea în anul 1902, 31 de camere.
Vila C.P. Gorovei avea 26 de camere, aparţinând asociaţilor Mantu şi Gorovei.
Alte păreri din presa oraşului : „Progresele din staţiunea balneară se datoresc însă numai iniţiativei private, căci statul nu a făcut nimic, declar fără frică de vro dezminţire. Stabilimentul băilor este şi astă-zi în starea cu totul primitivă în care l-am găsit acum 6 ani. Cazinul este tot atît de defectuos clădit. Dar culmea nepăsărei statului este lipsa apei de băut, pentru stropirea stradelor şi pentru udatul plantaţiunilor din parc. Dorinţele nenorocitului de grădinar se găsesc pururea diametralmente opuse cu ale bolnavilor. El cere ploaie, bolnavii cert imp cald şi frumos”.
Restaurantul Untaru era situat în faţa Cazinoului Statului şi dispunea de berărie-cofetărie, clienţii fiind delectaţi cu muzică militară. În anul 1902 era considerat printre cele mai bune restaurante din staţiune.
Pavilionul Apelor Minerale din Lacu-Sărat.
În partea nordică a lacului, de aceeaşi parte cu stabilimentul băilor, se afla Chioşcul de apă minerală de băut după prescripţie medicală, care adăpostea o fântănă, din care izvora apă limpede minerală, unde o femeie o oferea vizitatorilor. Apa minerală avea o compoziţie chimică identică cu cea din lac. Apa din fântână era când abundentă încât se putea face o provizie de 1000 de sticle pe zi, când scădea cu desăvârşire. În anul 1902 fântâna a secat fiind abandonată.
VA URMA
[the_ad id=”12306″]