Statistica din 1903 publicată de dr. Naumescu prezenta 31 de vile şi hoteluri ( 11 de lux) cu 600 de camere, 4 restaurante principale şi 3 bodegi, 2 cofetării, o berărie, brutărie, 3 magazine. Tramvaiul circula din gara Brăila între orele 07-24.
În partea nordică funcţiona Chioşcul de apă minerală de băut ( puţ săpat ). Deja în 1906 stabilimentele erau în degradare.
Iluminatul cu cele 150 de lămpi ( 37 cu gazolină) cu petrol funcţionau până la ora 23.00
Sanatoriul este inaugurat în anul 1904, va primi numele „Pricipele Nicolae”, avea 24 de paturi, clădirea rezistat, mai târziu fiind în propietatea Taberei.
Exploatarea Cazinoului Lacu Sărat a fost efectuată de mai multe societăţi şi firme deţinute de : Iacob H. Filderman şi Andre H. Mandelbaum din Brăila, conform contractului încheiat în anul 1904 cu Ministerul Domeniilor. Cazinoul, o construcţie impozantă de lemn cu două etaje, era amplasat în faţa scuarului cu pavilonul muzicii. La parter se afla o sală de bal, amenajată în anul 1906, una de biliard, alta de ruletă şi o cofetărie cu terasă în faţă. Aici era locul de întâlnire a tuturor visitatorilor cari vor să se distreze în mod plăcut.
Vila Regală avea 6 camere iar restaurantul era considerat unul dintre cele mai bune din staţiune. Proprietarul vilei era inginerul Giurescu Hilariu, director al Societăţii Tramvaiul şi Iluminatul Electric şi al revistei Cura.
În 1906 erau 3 medici : dr. Moschuna Sion, dr. Naumescu şi prof.dr. Bastaki Activităţile în satţiune erau diverse – baluri, fanfară, grupuri în vizită, bancheturi, reprezentaţii ale trupelor de actori sau concerte de muzică clasică.
Grădinarul şef era Victor Starka, în iarna anului 1906-1907 în curtea vilei Oprişenescu funcţiona un patinoar frecventat de brăilenii sosiţi cu tramvaiul. La marele hotel Popescu ( 138 de camere) lucra ca portar Panait Istrati, hotelul avea şi restaurantul Dacia – condus de meşterul culinar Nae Moldoveanu.
Vin în Lacu Sărat persoane publice din capitală, despre acest loc scrie N. Iorga, Nicu Carandini.
În revista „Lacu Sărat” nr. 9/20 ian. 1906 găsim pentru vara 1 mai – 31 august :
– 11 vile sau hoteluri cat. I
– 20 vile categ. II şi III
– 8 vile particulare, 2 cofetării, o berărie
– 8 restaurante, 3 magazine, o brutărie
– Piaţa ţăranilor
– Fabrică de apă gasoasă
– Farmacia „La Minerva” ( M. St. Pantely)
– Stabilimentul ce băi – 150 cabine
– Cazinul, cafenea, sală
– Grădină, Parc englez, Parc de jocuri
– Pavilionul muzicii, unde fanfara dădea deşteptarea la ora 08. Programul fanfarei era de 6 ore ( de 3 ori/zi), cânta marele folclorist G. Dem. Teodorescu şi Petrea Creţu Şolcan
– Masa se servea în aer liber
– Lăptăria fam. Basarabeanu „Nazica” cu chioşcuri şi grădină ( pe locul grădinii de azi a mănăstirii).
După peopunerea prefectului de Brăila – N. Th. Faranga de a trece staţiunea la judeţ, în ian. 1906 se constituie în casa ing. Giurescu – Asociaţia comercianţilor şi propietarilor din Lacu Sărat pentru 5 ani, asociaţia era condusă de C. Popescu, Badea Jipa, N. Jaja, G. Oprişenescu şi Hilarie Giurescu.
Pe 20 dec. 1906 are loc licitaţia publică pentru vânzarea a 29 de loturi. Dercretul nr. 374 din 1911 numeşte pe C.I. Lazarovici ca administrator al băilor, se renovează Cazinoul.
Registrul de firme sociale cuprindea la nr. 31 – „Lacu Sărat – Hoteluri Vile Pensiune, Asociaţia propietarilor sub firma H. Giurescu.
Dr. F. Grunfeld remarca unicitatea nămolului fiind unul din cele mai bune din Europa.
Revistele „Cura” şi „Lacu Sărat” prezentau cazurile de pacienţi vindecaţi.
Al. Djuvara – ministrul Industriei şi Comerţului, instituie sistemul asociaţiunii Statului cu capital particular românesc, înclocuind sistemul concesionării prin licitaţie publică având Legea pentru exploatarea staţiunilor balneare ale Statului, votată în martie 1909.
VA URMA
[the_ad id=”12306″]