Brăila – 1892
(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela )
În anul 1892 se înfiinţează comuna rurală Izlaz (plasa Vădeni), locuită de muncitori portuari, căruţaşi şi plugari ; prin Decizia din 24 februarie se vând 473 locuri de casă. Locurile erau situate într calea ferată şi cătunul Pisc, atribuite prin tragere la sorţi, se construia în 2 ani, contravaloarea se achita în 10 ani. Primar era C.N. Vericeanu.
Revizorul şcolar Panait Georgescu, prezenta şcolile greceşti :
- Şcoala de fete a comunităţii elene
- Şcoal elenă de băieţi ( funcţională din 1869 ), cu 219 elevi, condusă de Dionisie Pilarinos
- Institutul elen „Lumina”, cu 100 de elevi, funcţiona din 1890, condus de Aristide Ieraclis
- Institutul Chryssochoides, cu 50 de băieţi, funcţiona din 1891, condus de Georges C.
- Institutul „Atena”, cu 25 elevi, funcţiona din 1884, condus de Ştefan Georgiades.
Din 1862 funcţiona Institutul de băieţi „Dimopulo”, iar din 1870 funcţiona şi pensionul privat „Institutul elveţian de fete Brăila”al Elizei Dimopulo, cu 4 clase primare şi curs gimnazial pe blv. Cuza nr. 249, mutat şi pe str. Coroanei nr. 27, iar din anul 1899 şi cu o grădiniţă pentru 30 de copii.
Din 1894, pe str. Pensionatului funcţiona Institutul elen de domnişoare Euridicia Pangidis, cu 61 de eleve, mutat pe str. Rubinelor nr. 12
Funcţiona de asemenea Şcoala primară de băieţi nr. 7, pe str. Griviţei nr. 186 (azi Şcoala nr. 10).
Se construieşte casa Gheorghe Gussi, pe str. Fortificaţiei nr. 23.
Absolvă Liceul real GHEORGHE PETROVICI, viitorul pictor GHEORGHE PETRAŞCU
Născut pe 20 noiembrie 1872 la Tecuci, studiază la Şcoala de Belle Arte Bucureşti (1893-98). Recomandat de 
Nicolae Grigorescu, pleacă cu bursă la Paris, la Academia Julien, lucrând şi în atelierul lui Gabriel Ferrier. În vacanţe merge prin Europa, în marile oraşe vizitează marile muzee, unde face studii. În capitala Franţei, se întâlneşte cu tineri români aflaţi la studii, împreună înfiinţează în 1900, Societatea „Tinerimea Artistică”.
Din 1903, începe să lucreze, primind multe distincţii, 1925 – Premiul naţional pentru pictură. În 1929, este director la Pinacoteca Română, primeşte premiul Expoziţiei Internaţionale de la Barcelona. Călătoreşte mult prin Europa, Egipt, dar şi în ţară, îmogăţindu-şi aria de inspiraţie. Începe să expună şi în afara ţării, Veneţia unde participă anual ), Paris, Asociaţia „Arta”, la care a fost membru fondator din 1937, alături de Ressu, Steriadi, Dărăscu şi alţii.
Expune la Munchen, Haga şi alte metropole, unde primeşte aprecieri de la critici de artă pretenţioşi, fiind unul din puţinii pictori români ce au primit atâtea laude.
În 1932, primeşte Ordinul Legiunii de Onoare al Guvernului francez, primul pictor – membru al Academiei Române, marele Premiu de onoare al Expoziţiei Universale – Paris 1937.
Unul din cei mai iluştri reprezentanţi ai artei plastice româneşti moderne. Tablourile brăileanului Petraşcu sunt o lecţie de executare a unei picturi pentru cei sosiţi după el în această breaslă. De-alungul carierei, a primit numeroase distincţii. Dispare pe 1 mai 1949, la Bucureşti. O expoziţie cu picturile sale a avut loc în 1969, la Muzeul de Artă Brăila.
VA URMA