(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela )
Anul 1900
Zonele din afara oraşului devin mari ( câte un sfert din oraş ) şi se numesc cartiere .
- Atârnaţi, între vadul Spitalului – Calea silistrei ( Călăraşi ) şi malul Dunării, până la marginea oraşului. Casele ajungeau spre malul Dunării, unde erau bordeie, unele săpate în mal ( aproape suspendate – de unde şi denumirea de atârnaţi. Oamenii de aici, în special tinerii erau răi şi necinstiţi
- Comorofca, locuit în majoritate de lipoveni, pescari sau muncitori – situat pe vadul Olangeriei, de la Cazarma de călăraşi până la şanţul colector. Casele erau construite din materiale folosite la acea vreme de oamenii săraci, pământ şi stuf, unele săpate direct în mal. Pe lângă mizeria cartierului, a fost vestit şi pentru indivizii certaţi cu legea. Casele se construiesc începând de la „lacul cărămidăriei” spre malul înalt.
Locul fiind dominat de lipoveni, dar şi de ţânţari ( în limba rusă cumorof = ţânţar ), de unde şi denumirea zonei. Aici, se spune că a trăit Codin – eroul romanului lui P. Istrati, dar în special al filmului.
- Carachiu – Nume ce vine din limba turcă, tradus în sat negru, datorită multor evenimente urâte, aici locuind marinari, piraţi sau contrabandişti. Zonă cuprinsă între blv. A.I. Ciza, Dunăre şi str. Călăraşi, cunoscut şi sub numele Cartierul Elen sau Cartierul Marinarilor.
- Cetăţuia. Zonă aflată în perimetrul blv. Cuza, blv. Sf. maria şi vadul Schelei. În perioada ocupaţiei turceşti, aici se afla cetatea cu urme şi astăzi, în special hrube, ziduri
- Băligoşii. Zonă între vadul Rizeriei, cazarma de călăraşi, Docuri şi Lacul cărămidăriilor. Numele vine de la gunoailele provenite de la grajdurile cazărmii
- Izlaz. Domeniu al oraşului ce se termina la bariera Sf. Gheorghe, gara aflându-se în afara oraşului. Brăila se întindea până la str. Ştefan cel Mare, str. Laterală ( Dorobanţi ), până la calea ferată. Între gară şi barieră existau multe mori de vânt, dar şi case. Localitatea Izlaz devine în 1923 Brăiliţa, iar în 1939 este comună suburbană, apoi cartier al oraşului ( 1953 ).
- Nicolae Chercea. Cartierul Vatra Veche era un sector al comunei Islaz, era situat lângă gară, pe şoseaua Brăila – Focşani. În apr. 1923 devine comună rurală, cu denumirea de „N. Chercea”, în cinstea industriaşului şi filantropului. La 30 aug 1939, devine comună suburbană, apoi cartierul „ 1 Mai” ( 1953 ). Populaţia folosea tot vechiul nume, care după 1990, devine oficial.
- Radu Negru. Ia fiinţă pe teritoriul sudic al comunei N. Chercea, sun denumirea de cartierul demobilizaţilor, format prin împrpietărirea cu locuri de casă de tip urman a locuitorilor participanţi la campania 1916-18. Devine comună rurală ( 1925 ), apoi comună şi cartier ( 1953 ).
- Brăiliţa. Prin Decizia din 24 febr. 1892 , se vând 473 locuri de casă, situate între CF şi cătunul Pisc sau satul lipovenesc, atribuite prin tragere la sorţi. Contravaloarea se efectua în 10 ani, perioadă în care nu se putea vinde, cu obligaţia de a construi înurmătorii 2 ani, după planul Primăriei, cu gard din scândură şi copaci în faţăPlanul cartierului fixa cele 14 străzi ( cu nume legate de familia regală sau de războiul de independenţă ), locul caselor, al instituţiilor, pieţei şi cimitirului ( ortodox şi lipovenesc ). Renumele cartierului consta şi prin podul ce intra în oraş şi pe care puţini se încumetau să-l treacă. În 1924 se construieşte Societatea Franco-Română, numită în 1937 „Wilhelm Pieck”, după 1947 devine Uzina „Progresul” – vestită în lume pentru construcţia de excavatoare şi rulouri compresoare.
- Clony, după numele propietarului viilor din zonă – Bazil Clony, literat şi filantrop, ce a dat multor familii tinere locuri de casă. Situat în zona Depou tramvai – C. Călăraşi – Dunăre. Cartierul se va numi „Fabricilor”, după ce se construiesc : PAL, Fabrica de chibrituri, Fabrica de ciment „Stânca”, Fabrica de glucoză şi malţ „Glubedex”, Laminorul
VA URMA