(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela )
Pe 9 martie 1905 ( 31 iulie )se naşte ANTON DIMITRIU
După Şcoala primară de băieţi nr. 1 şi liceul N. Bălcescu”, promoţia 1925 timp în care debutează în publicistică la cotidianul „Cuvântul”, este licenţiat în matematică al Facultăţii de Ştiinţe (1929), în paralel absolvent al Facultăţii de
Litere şi Filozofie Bucureşti (1930).În studenţie va semna şi va conduce reviste în publicaţii universitare. Profesor de matematică în Brăila, doctor în filosofie (1938), cu teza „Bazele filosofice ale ştiinţei”, din 1933 profesor în Bucureşti, ca asistent la Universitate.
Publică „Valoarea metafizică a Raţiunii”, urmată de alte 19 cărţi, printe care şi „History of Logic” – 4 volume (1977). Declară că în copilărie privea fără să se sature cursul Dunării şi jocul valurilor, toate îi cântau legende şi vedea aievea luntrii cu geţi şi daci sau trireme romane sau caice otomane.
Logicianul, eseistul şi filosoful va ţine la Bucureşti primele cursuri de logică matematică din sistemul de învăţământ românesc. În anul 1944 pune bazele acestei discipline, la Catedra de logică şi istoria filosofiei vechi şi medievale de la Universitate, unde este profesor titular. Se implică şi în viaţa politică – este deputat, director al revistei „Democraţia” şi la „Caiete de Filisofie”, dar în 1948 este exclus şi din viaţa universitară. Mai târziu colaborează cu reviste de profil din SUA, Italia şi din ţară. Conferenţiază la instituţii de învăţământ prestigiose din Franţa şi Italia, este membru al unor foruri ştiinţifice din Italia şi alte ţări, totuşi în perioada 1949 – 1964 suportă prigoana regimului comunist ( şi cu întemniţare ). Revine în viaţa socială şi ştiinţifică, fiind cercetător şef la Centrul de Logistică al Academiei, în 1968 publică lucrarea „Mecanismul logic al matematicilor”.
Membru în consiliul de conducere al unor reviste italiene, profesor onorariu la Faculte de Philosophie Comparee – Paris 1972.
Ţine lecţii, conferenţiază la universităţi europene, participă la comunicări, congrese internaţionale de specialitate. Este prim redactor la „Lumea românească” şi „Facla”.
Activitatea ştiinţifică a logicianului, filosofului, eseistului şi publicistului Anton Dumitriu, se concretizează în peste 72 de studii , publicate în reviste şi în 20 de cărţi fundamentale, printre care : „bazele filosofice ale ştiinţei” – 1938, „Istoria Logicii” – 1969 – tipărită şi în limba engleză (1977). Plecate de la Dunăre, contribuţia acestui om la dezvoltarea filosofiei, a logicii a fost recunoscută şi răsplătită prin numeroase premii : 1940 – Marele Premiu de Stat al Academiei, cu lucrarea „Logica nouă”, 1947 – Premiul Societăţii „Gazeta Matematică”, 1968 – premiul Academiei pentru lucrarea „Soluţia paradoxelor logico-matematice” şi pentru volumul „Aletheia” (1984), alte premii ale revistelor : Săptămâna (1981), Flacăra (1984), sau Ateneu (1985).
Moare pe 8 ian. 1992 în Bucureşti, după 3 ani este ales Cetăţean de Onoare al Brăilei.