În anul 1914, pe lângă farmaciile vechi, se deschid : Sf. Spiridon” pe str. Călăraşi, arendaş Ion Damian ( astăzi Farmacia nr. 8 ) şi farmacia „Nouă” pe str. Victoriei nr. 1 proprietar Mihail Şchiopul.
Începe construcţia Şcoliide Fete „Ştefan Beloiu”, pe str. Principesa Maria nr. 81, cu 4 săli de clase.
Se construieşte în Grădina Mare o fântână arteziană cu modele pastorale – două ciobăniţe şi vestitul ceas din flori, unic în ţară, primar este S. Săftoiu.
Castelul de apă este în funcţiune, va fi Foişor de foc, Depozit de vin ( 1966 – 70 ). De la prima terasă a castelului, mulţi tineri urmăreau manifestările, ce aveau loc pe Arena sportivă de alături.
Grădina Publică a fost pentru majoritatea brăilenilor locul care nu putea fi evitat. Iată ce spunea N. Iorga : „..prin strada Bolintineanu, deosebit de bogată în solide case ( în una din ele am locuit la nr. 15, până în 1972 ) particulare, ajungi în splendida grădină publică, de pe terasa căreia ochiul cuprinde coperişurile roşii, de oale, ale magaziilor, catargurile pe care se ţese funii şi gurile negre ale vapoarelor cde se odihnesc de drum pe Dunărea îngustă, albă ca argintul, apoi ostrovul din faţă, cu verdeaţa-i deasă şi încă verde, iar, tocmai la capăt, culmile albastru-închis ale dealurilor Dobrogii, trăindu-şi linia şerpuitoare în cenuşiul norilor”.
Despre străzile alăturate spunea : ei sunt români, greci, italieni, ba chiar olandezi, cari cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale sau vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul lui Carol”.
Grădina Mare avea 6 hectare, aleile erau mărginite de arbori seculari, flori, trandafiri. Şi Vasile Băncilă o descrie frumos în cartea „Copilărie şi miracol brăilean”.
Funcţionează 12 sucursale bancare, se înfiinţează „Societatea anonimă de navigaţie pe Dunăre” – întreprindere particulară, cu capital românesc.. P. Istrati, înfiinţează o societate a zugravilor, are o mică fermă de porci Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
Traficul de mărfuri în port scade mult.
Termină liceul N. Bălcescu cu certificatul nr. 11 – Gheorghe T. Marinescu, membru al societăţii „Avântul”- înfiinţată în 1896, având ca membrii fondatori pe P. Cerna, P Armanca, C. Ianculescu, Al. Perianu sau P. Jean. Scopul era de a ridica nivelul cultural, stimularea dragostei de patrie. Născut în Băneasa – Ilfov, pe 13 ian 1895, tatăl – Toma, cantonier CF, se însoară în 1890 cu brăileanca Teodora Jeles ( str. Băiei nr.1 – casă cumpărată în 1840 cu atelier de dogărie). Au 8 copii, din care 6 mor în 1900, tatăl se mută în Brăila, cu părinţii şi sora Teodorei. Gheorghe .
Urmează Şc. primară nr. 3 de băieţi T. Vladimirescu ( 1902 – 1906 ) – certificat nr. 236. A lăudat mereu profesorii pe care i-a avut în liceu, în special pe Dumitru Dogan ( geografie şi istorie), viitor director. În 1910, tatăl îl duce la Vălenii de munte, pentru a audia cursurile lui N. Iorga. Urmează Şcoala de Poduri şi Şosele Bucureşti, întreruptă pe timpul războiului, când participă ca ofiţer în Reg. Pontonieri. Reia cursurile universitare ( 1918 ), este membru fondator şi preşedinte al Cercului şi Căminului Studenţesc Brăila ( înființat în 1912 la Bucureşti, ce adăpostea studenţi brăileni merituoşi şi săraci ). Animator al vieţii culturale, în jurul bibliotecii „Petre Armencea” ( înființată în 1899, devenită publică în 1908 ).
Pe timpul războiului, ca ofiţer, conmandă un pod de vase pe râul Siret, la Şendreni şi Independenţa, apoi pe Prut, de unde pleacă la Iaşi. După război, societatea devine studenţească, cu numele „Societatea de Cultură şi Educaţie Naţională Avântul”, colaborând până în 1944, cu elevii liceului.În 1922, Gh. Marinescu absolvă Şc. Politehnică, devine inginer diplomat electromecanic ( diploma nr. 892 ).
Pe 1 nov.1922, primarul Radu Portocală, îl angajează la Primăria Brăila, într-un post important, care îl ajută în meseria sa, timpul permiţându-i să desfăşoare activităţi culturale în oraş, documentându-se despre trecutul Brăilei. Ajunge în Bucureşti, la Tribunal ( 1924 ), apoi la Soc Creditul Industrial, ca expert tehnic. În 1926 reânvie activitatea Soc de Cultură şi Educ Naţ Avântul, cu statut juridic, strângând pe toţi vechii membri, şedinţele ţinându-se sub egida Bibliotecii P. Armencea din 1937 la Soc. Petrolieră „Arta Românească”. Fondatorul şi sufletul revistei „Analele Brăilei”- de pe str. Băiei nr. 1, cu subiecte istorice şi ştiinţifice. În cei 12 ani de existenţă ( 1929-1940), revista a publicat preţioase şi interesante materiale privind trecutul oraşului şi judeţului. În primul număr apare „Documente privitoare la Brăila” şi albumul comemorativ . „Brăila veche, Stampe, Planuri, hărţi”. Organizează cicluri de conferinţe anuale, cu pariciparea personalităţilor culturii şi ştiinţei româneşti, Iorga, C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinţi, O. Goga, C. Argentoianu şi alţii. Se ocupă de trecutul Brăilei, face studii, publică articole.
[the_ad id=”12306″]
După 1950, execută câţiva ani de detenţie politică, în 1967 se pensionează în Bucureşti, str. Udricani nr. 3. Face parte din personalităţile brăilene din capitală, care au iniţiat şi susţinut sărbătorirea a 600 de ani de existenţă documentară a Brăilei, încercând să reânvie „Analele”, insistând la autorităţi, dar nu reuşeşte.
Vinde casa de pe str. Băiei nr. 1, scoate volumul „Brăila la 600 de ani de existenţă istorică” şi împreună cu Ilie Mirea „Microantologie a oamenilor de seamă ai Brăilei”.
În 1971 moare sora sa, iar în apr. 1976 soţia Maria ( născută Negrescu ), de profesie avocat. În 1985, aproape de 90 de ani, cu auzul pierdut, dar cu mintea perfectă, este vizitat a 3-a oară de prof. Toader Buculei, căruia i se destăinuie.
Se „retrage” pe 17 ian. 1986 în Bucureşti.
Sursă foto: Foto Marinescu /Copertă Analele Brăilei
VA URMA
[the_ad id=”14977″]