Anastase Simu
Născut pe 25 martie 1854, pe strada Municipală nr.38 (R. S. Campiniu, de azi), după şcoala primară şi Şcoala reală (absolvită în 1871), pleacă la Viena, unde îşi ia bacalaureatul la Institutul Teresianum (1878), apoi licenţa în drept la Universitatea din Paris – 1878, dar şi doctoratul în ştiinţe politice şi administrative al Universităţii din Bruxelles, în anul 1880 cu „Magna cum laude”.
Vine în Brăila, unde este substitut la Tribunal, apoi avocat. În anul 1888, este în Bucureşti, deputat în Parlament (şi în anii 1891 şi 1899 ), sau având diverse funcţii de conducere.
Face parte din organisme de cultură importantă ca : Societatea Geografică, Societatea Numismatică, Consiliul Consultativ al Artelor (1910-1915), Ateneul Român, vicepreşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului. Tot timpul cumpără din târguri, ateliere, expoziţii din ţară şi străinătate, numeroase opere de artă, pe care le strânge într-un muzeu, inaugurat în 1910 la Bucureşti, construit în stilul unui templu ionic şi donat Statului în 1927. Actul de donaţie suna astfel : ….în dorinţa mea nestrămutată de a servi ţara şi a putea contribui în domeniul manifestării frumosului…toate le închin cu dragoste României reunite şi le fac danie în veci naţiunii .
Muzeul cuprindea 1180 opere de sculptură, pictură şi alte domenii, a fost un locaş inedit al artelor ; la început lucrările erau aşezate ad-hoc, dar spre final arăta aglomerat, dar foarte ordonat.
Clădirea în care şi-a strâns aceste lucruri, atât de scumpe lui, a construit-o din banii săi, era cunoscută de toţi românii pasionaţi de artă, regimul de după 1947, o va dărâma, operele şi lucrurile împrăştiindu-se pe la muzee, altele prin diverse case ale noilor emancipaţi.
În 1928 organizează pinacoteca Brăila, donând 30 de tablouri şi o gravură pe lemn reprezentând cetatea Brăilei, s-a lăudat întotdeauna cu oraşul său natal.
Colecţionarul Simu, va primi numeroase distincţii, printre care : Marea Cruce a Ordinului „Coroana României”, Ofiţer şi Comandor al Legiunii de Onoare sau Membru de onoare al Academiei Române ( 1933 ). Marele om de cultură şi donator de obiecte, moare pe 28 februarie 1935, în Bucureşti.
Aşteptăm, ca o stradă din oraş să-i poarte numele.
VA URMA