În anul 1888 [1], existau firme de : export-import cereale (10 româneşti / 51 străine), agentură şi comision (5 rom./ 16 străine), sociale de comision cereale (3 rom / 50 străine), comision maritim (3 străine), agentură de vapoare (2 străine), armatori (2 străini).
Sub conducerea ing A. Saligny se construiesc docurile, cheuri, silozurile şi bazinul pentru iernat, folosind pentru prima dată betonul armat ; adâncimea în bazin este mare, permiţând intrarea navelor maritime, cheul are 7 km. lungime, prevăzut cu pereuri acostabile pentru 40 de dane, cu 15 km. de cale ferată, în docuri se pune în funcţiune o centrală termoelectrică cu antracit, pentru iluminat, se construiesc magazii ( pentru 200 de vagoane), rezervoare de petrol, drumuri pietruite.
Insalaţiile mecanice executate de constructorul de maşini din Brunswick – G. Luther în colaborare cu societăţile Grusonwerk la Buckau-Magdenburg şi Sachsische Maschinenfabrik la Chemnitz. Clădirile administraţiei au fost construite de către Societatea Română de construcţiuni, şarpanta metalică a magaziilor şi întrepozitelor de Societatea Internaţională Braine-le Comte.
Magaziile, întrepozitele, tunelurile, clădirile de maşini, bazinul de condensaţie, săpăturile clădirilor, şarpantele de lemn – executate de inginerii Direcţiunii CFR.
Lucrările au fost coordonate de A. Saligny – şeful Serviciului Docurilor ( post creat în cadrul Direcţiei Generale CFR), ingineri de şantier fiind – S. Yarca şi C. Sion.
Bazinul avea suprafaţa de 88.000 mp ( la fund 81.000 mp), lungimea – 50 m, lăţimea de 192 m ( la fund 120 m), adîncime – 5 m sub etiaj, în total cheul şi bazoinul – 8,5 ha. Săpăturile s-au executat cu 2 excatatoare Convreux, deservite de 4 locomotive şi 80 de vagoane (700 mc /zi). De la nivelul etiajului în jos s-a folosit dragajul, lucrările au fost întârziate datorită fisurării digului dintre bazin şi fluviu (24 apr. 1888). Fundaţia cheului s-a realizat sub apă (diferit faţă de bazinul Galaţi), piloţii lungi de 18 m. s-au bătut cu sonete cu abur Lacour (1200 kg., 35 lov. de berbec/min., înălţime cădere – 1,80 m), parii erau aduşi din Bucovina de la baronul de Popper.
Moloanele cioplite pentru cheu – din cariera Topalu şi Cassis (Franţa, piatra cioplită pentru coronament), piatra pereurilor de la Igliţa şi Hârşova. Molul de 35 m., cu far la capăt proteja navele de acţiune curentului din fluviu. În dreptul molului s-a construit spre şenal o estacadă , intrarea în bazin avea lărgime de 75 m. [2]
Silozurile sunt nişte celule verticale care se umplu cu grâne. Capacitatea unui bloc de silozuri – 25.000 tone. Material folosit – beton armat (metoda Joseph Monier), folosit pentru prima dată în ţară de Anghel Saligny. Magazia constă dintr-un singur corp ( 120 mx 30 m, h = 18 m ), la interior trei despărţituri, împărţind clădirea în 4 secţiuni, cea centrală cu 336 silozuri hexagonale ( 185 x 100 tone şi 151 x 50 tone). Părţile extreme conţin aparatele pentru ridicarea grânelor şi ce-a de a patra destinată instalaţiei de curăţit. Aceasta şi anexele au câte 5 etaje. Capacitate silozuri – 378.720 hl (26.00 t) = 2600 vagoane. În 10 ore se încărcau 1000 tone.
Întreaga clădire este aşezată pe un radior de beton (1,5 m gros.), suportat de un pilotaj continuu compus din piloţi de 12 m înălţime ( 6306 buc.), la distanţa de 0,80 m.
Pentru transportul orizonatal al grânelor se folosea sistemul Luther, elevatori, balanţe automate Reuther şi reisert (1200 tone/oră), aparate pentru curăţit (site şi triori).
Betonul armat ( nisip, pietriş fin, ciment – de la uzinele Iosson din Niel on Ruppel, Belgia, Misburg – Germania şi Tamachon-Boulogne, Franţa).
Silozul din Docuri – azi
Bazinul, Docurile şi cheul intră în exploatare în iunie 1891, dragajul fiind executat de firma olandeză Schram Boutense Oringa (după modelul din Pesta).
Se vor achiziţiona : remorcher (1894), dragă pentru construcţie pereurilor danelor I-V şi XVII-XIX ( 1897-99), staţie petroliferă ( societatea „Aurora”/societatea „Credit Petrolifer”) cu 30 rezervoare (capaciate – 22.752mc)
Cheurile au lungimea de 1750 m ( 1000 m în bazin şi 750 m la Dunăre ).
Aici s-a folosit pentru prima dată în ţară experimental sistemul „Cuirassa Decauville” – care înlocuia pereul din piatră brută, îmbrăcând taluzul cu o „manta din cărămizi” de beton şi mortar din ciment traversate de fire metalice pe direcţia terasamentului sau a pantei taluzului. [3]
[1] Anuarul „Socec” / vol II, pag. 75, 1924
[2] Construcţia docurilor în portul Brăila – E.O. Mocanu, Analele Brăilei nr. 9/2000
[3] Istoria lucrărilor hidrotehnice portuare – E.O. Mocanu
VA URMA