Înflorirea economică a Brăilei se resfrângea în viaţa cotidiană, ...se trăia vesel, se petrecea prin cafenele, tripouri, cabarete, prin grădinile de vară ce împânzeau oraşul. Oraşul are 46.715 locuitori, în port au sosit 6.595 vase şi au plecat 6.599,cu o medie de 43 de nave zilnic, supravegheate de o sută nave de servitute; se introduc mijloace mecanizate.
Pe Strada Misitiilor [1] e un schimb general, îngrămădire de tarabe cu zarafi, de cafenele, ceainării. O fierbere de viespar, o pleavă de aventurieri, misiţi, escroci, traficanţi şi de proxeneţi – adusă din toate colţurile lumii, veniţi aici să se căpătuiască, să se petreacă, să se desfrâneze. Era un amestec de birouri de vămuiri, societăţi de navigaţie şi firme ale armatorilor, restaurante, băcănii, întreprinderi de cereale, firme de asigurări, magazii, într-un cuvânt misiţi, toţi lucrând cu aceeaşi unealtă – Banul.
Un misit era gras, ceas cu lanţ la jiletcă, pălărie cu boruri, mustăţi mari, înconjurat de o ceată de „lichele”. În acest univers exotic, se încheiau marile tranzacţii, se puneau la cale afaceri oneroase, dar şi lovituri, jafuri şi contrabande, toate doar printr-o strângere de mână – sta bene.
Peste tot atârnau pavilioane din toate colţurile lumii, zarafii schimbă orice bancnotă – piaştri şi florini, leva şi stotinki, dolari şi condori, ruble, mărci, franci, sapeci, bolivari, dinari, yeni sau rupii.
Marii afacerişti şi armatorii, încheie afacerile la Bursă – acest templu unde toţi participă la liturghia sacră a banului, cuvintele magice sunt : poliţe, trate, credite, troc, plăţi, scadenţe, waraţi, toate ţipate sau şoptite la ureche, învăluite în fum …de havană.
Dar în port, sute de hamali se târau pe schele putrede cărau în spate saci grei de cereale, dar nu pentru foamea lor, atmosfera era de tristeţe. Sutele de căruţe caută de lucru, căruţaşii seamănă cu nişte gladiatori, copii se bat pe portocalele stricate aruncate din lăzile coborâte de pe vase, era vremea când Codin făcea legea printre hamali. Aceştia erau căutaţi, unii tolăniţi la umbra zidului, cu şepcile pe ochi, aveau înscris cu cretă pe talpa bocancilor preţul orei de muncă.
Marinarii, vorbesc toate limbile, au pielea tăbăcită de vânturile mărilor, cum urci spre oraş, dai de fetele cu feţele pline de sulimanuri şi buze sângerii, în urma lor rufianii – proaspăt raşi, cu batiste colorate la gât au un mers de gheparzi ; sunt cei ce păzesc turma femelă, conducând-o spre templul desfrâului, cel mai aproape fiind străzile Roşie, Neagră şi Albă (după aspectul lor). Cafenelele se numeau : La Albanezu, Elada, Pizzeria Napolitană etc.
Bursa din Chicago avea rubrică pentru grâul de Brăila, în port mii de căruţe şi mii de hamali aşteptau proaspetele acostări de vase.
Burghezia Brăilei nu a fost de sânge, ci cosmopolită, formată din negustori, armatori sau moşieri de pământuri, existau 46 de fabrici.
Seara, în „Târfa Dunării” – cum o numea Istrati, tăvălită în praf, strălucind de belşug, dar roasă de mizerie, fardată, leneşă, guralivă şi răsfăţată de frumoasa Dunăre, hamali şi căruţaşi în drum spre casă poposesc la cârciumi cu grătar şi secărică galbenă, aici îşi lasă banii şi năduful.
Se deschide prima fabrică de măsuri şi instrumente de cântărit din ţară a lui Tănase Teodorescu – pe blv. A.I. Cuza nr. 72
[1] Misit = intermediar, mijlocitor al unei tranzacţii
VA URMA