Porturile vor reveni în 1934 la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi în subordinea Ministerului Aerului şi Marinei – la Direcţiunea Marinei Comerciale (1936).
Să nu uităm de pescuit, bălţile din zonă erau pline, numai Insula Mare a Brăilei, cu 70.000 ha (o treime cu luciu de apă), Dunărea şi braţele sale, au adus noi venituri, marfă la export şi hrănirea unei părţi a populaţiei.
Serviciul Pescăriile Statului poseda ceamul „Filipoiu” ( 34 t, construit în 1909) şi remorcherul „Kilia” (construit în 1898 la Tr. Severin), atelier pentru repararea bărcilor, magazie pentru scule; aici ajungea şi calea ferată.
Legătura cu localităţile de pe Dunăre este tot mai solicitată, se cer noi curse de pasageri pentru 70 de localităţi. Spre Ghecet circulau pentru pasageri bacurile „Azaclău” (propietar D. Gherman) şi Ghecet” (propietar Haralamb Ştefănescu- locuia pe str. Oituz nr. 7)
Căpitănia era condusă de de lt.-cdor. Vasilescu Alexandru (perioada 1928-1944, locuia pe str. Teatrului nr. 5 ), aparţine de Administraţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Căpitanul A. Vasilescu propune schimbări de taxe în avantajul portului, a marinarilor şi muncitorilor portuari, desfiinţarea cartelului între firme străine, extinderea razei de jurisdicţie pe braţil Măcin şi pe Dunărea fluvială până la Cernavoda sau procurarea vaselor spărgătoare de ghiaţă.Tot ofiţerul ne prezintă lista cu bastimente fără mişcare, armatori particulari, pavilion român : 297 şlepuri, 62 ceamuri, 52 tancuri, 20 bacuri şi poduri, 5 pletine, 5 barcaze, un şlep-atelier [1]. Existau în circulaţie 126 bastimente cu propulsie, înscrise la Brăila sub pavilion român [2] (remorchere şalupe, şlepuri motor); 173 de şlepuri şi 24 de tancuri sub pavilion străin, propietatea armatorilor particulari.
Societatea Română de Navigaţie pe Dunăre avea 649 de salariaţi, cei 3.053 de muncitori erau împărţiţi în 13 categorii, 114 bastimente ( printre care – 14 remorchere, 2 vase de pasageri etc. ).
SND ( Societatea de Navigaţie Danubiană ), sub pavilon francez deţinea 83 bastimente (12 remorchere), Societatea de Navigaţiune „Dunărea” Brăila deţinea 31 de bastimente, Companie Continentale d Importation-Anvers deţinea 29 bastimente, Embiricos M. Co Bucureşti cu 9 bastimente şi Fabrica de ciment cu 6 bastimente. Propietarii particulari aveau: 25 remorchere, 47 ceamuri, 4 tancuri, 5 drăgi, 44 şlepuri şi 8 elevatoare, printre ei – Spiru Dumitru, Petre Ghenciu, Daniel Mihail sau A. Draculis. Serviciul Hidraulic dispunea de 7 drăgi, 11 remorchere, 2 macarale plutitoare, 2 şlepuri cu pompe.
În august 1936 s-a reuşit scoaterea epavei navei militare otomane „Lufti Djelil” [3]., aflată la km 3+700 m pe braţul Măcin, numită de localnici „Barabafta”, de către firma lui C.Z. Badea, cele 80 de tone de fier şi oţel au fost încărcate pe şlepul „Aspir”.
Dinspre bazinul pentru iernat, urmau Docurile, Pescăria, moara Likiardopol, cazarma grănicerilor, magaziile, liniile de tren, Agenţia fluvială.
[1] Anuarul Dunărei, 1930, Regia M.O., Imprimeria Naşională, Bucureşti
[2] Vase de călători : Concordia, Argeş, Raphael, Siesto, Primăvara ;
[3] Scufundată în mai 1877 de către artileria rusă
VA URMA