După eliberarea de sub ocupația otomană în 1829, orașul și județul Brăila au fost administrate provizoriu de un ispravnic numit de Divanul Țării Românești. În anul 1831 ia ființă instituția condusă de dregători eligibili ce aveau în grijă gestionarea treburilor publice ale localității și care a purtat succesiv denumirile : Maghistratul orașului (1831 – 1854), Municipalitatea orașului (1855 – 1863), Primăria urbei (1864 – 1889), Primăria orașului (1890 – 1924), Primăria municipiului (1925 – 1949).
În cazul maghistratului, conducerea era formată dintr-un „prezident” (primar) și trei consilieri denumiți „mădulari” . Aceștia erau aleși la începutul lunii octombrie a fiecărui an. În cadrul acestei instituții mai funcționau : un secretar, un cinovnic și mai mulți scriitori (copiști) numiți de către primar.
Dreptul de a vota în alegerile locale îl aveau cetățenii în vârstă de cel puțin 25 de ani și care posedau o avere imobilă de peste 2000 lei aur. La primele alegeri s-au prezentat 152 de votanți, dar în anii următori numărul lor a crescut considerabil, ca urmare a creării unei pături prospere de comercianți și meșteșugari. Primul Primar al Brăilei (anul 1831) a fost marele negustor Constantin Vechilhargi, urmat de Pavel Rubini, (o stradă a urbei noastre poartă numele familiei sale „Rubinilor”), apoi de Dumitrache Divani, Dimitrie Paraschivescu și alții. Începând cu anul 1864, prin Legea Comunală emisă de Al. I. Cuza, se instituie denumirea de primari ai localității urbane și rurale, în loc de prezidenți.
Cârmuirea (Prefectura) județului veghea asupra corectitudinii aleșilor (primari și consilieri), cărora le era interzisă, prin lege, efectuarea unor tranzacții comerciale ce ar fi adus daune intereselor obștii. Printre îndatoririle Magistratului se aflau : gestionarea veniturilor orașului, asigurarea aprovizionării locuitorilor, stimularea comerțului, înfrumusețarea localității, efectuarea de construcții edilitare, aplicarea de măsuri sanitare, iluminatul public, întreținerea școlilor, a Comenzii de foc (corpul de pompieri) și altele.
Primii primari ai Brăilei s-au ocupat prioritar de sistematizarea localității, dându-i forma radiar – concentrică, atât de admirată de călătorii străini ai epocii.
Noema vol. VI, 2007
Personalitatea care s-a remarcat cel mai mult în îndeplinirea mandatului de primar, în prima jumătate a secolului al-XIX- lea, a fost Constantin C. Hepites, care a
condus treburile obștești ale Brăilei, cu unele întreruperi, în perioada 1840 – 1856. Farmacist, medic, profesor, om de știință, C.C.Hepites a continuat cu succese notabile trasarea străzilor, amenajarea Grădinii Publice și a Parcului Monument, precum și a iluminatului public (felinare cu opaițe). În ultimii ani de viață C.C.Hepites a ctitorit Biblioteca publică și Muzeul Brăilei, desfășurând totodată o bogată activitate științifică.
Printre alți iluștri primari ai veacului, buni gospodari ai urbei, s-au distins C. Berlescu (1861 – 1865), T. Djuvara (1866-1868, 1879) și mai ales R.S. Campiniu (1871, 1979 – 1886).
Alegătorii brăileni ai vremii au știut să treacă peste afinitățile politice și să desemneze primari și consilieri competenți. Cei mai mulți dintre aleși au contribuit substanțial la înflorirea orașului Brăila considerat cu un secol și jumătate în urmă a fi „unul dintre plămânii României”.
Sursa : Momente din istoria Brăilei
Ed. OLIMPIADA Brăila