Scriere oferită de poetul ce iubește Brăila, domnul AUREL M. BURICEA
Trei tinere poete, talentate: Daniela Dinu, Iulia Stoian și Lavinia Braniște debutează la vârsta adolescentină, fiind semne că lirica feminină brăileană are substanță poetică, vibrând de candoare și sublim.
Daniela Dinu publică două volume de versuri : ”La poalele Golgotei ”– 2000 și ” Dor de aripi ” – 2001, primul cu 
prefață semnată de regretatul prozator Corneliu Ifrim, iar ultimul având lectori de marcă : Rodica Drăghici și Ion Mustață – trecut în lumea umbrelor, la editura Ex Libris. Poemele Danielei Dinu sunt ușor declarative într-o tonalitate intim-evocativă, cu tristeți provinciale, melancolice stări de vis, cu un intens sentiment al scurgerii timpului. Electrizate de fiorul singurătății și aduceri aminte. Sunt niște amintiri care se privesc în oglinda amintirii. E tare curios cum la această vârstă fragedă poeta e pătrunsă de sentimente ale inutilității și al lipsei de scop în viață al damnării într-un spațiu de tristeți incomensurabile.
Poeta are vocația suferinței când visele fug în trecut : ” stea plângând de dorul nopții ”, din acele vremi uitate/să faci timpul să dispară, ”Dac-ar ști pădurea că nu moare/Poate că n-ar plânge în fiecare toamnă? ” , ”Amintirea ce-a rămas/ a trecutelor icoane”, ”Să-și lase visele să plângă”, ” Lumea întreagă e pustie”.
La aproape toți poeții brăileni natura curge în cuvinte prin unduiri de ape : ” Fluviul m-a întrebat/ de unde vin/ și unde vreau să mă duc”, ”Mă-nvăluie păduri de melancolie”, ”O floare moare/Pentru a renaște/Mult mai frumoasă” (ciclul naturii generând contunuitatea vieții), ” M-am certat cu codrul/Cu-a lui frunză jucăușă/ Și-am plecat să nu mai văd/Cum se bucură și cântă./Eu plângeam/Eram tristă și pierdută/ El râdea prin ramuri/Și dansa ca vântul”.
Prin motive lirice și modalități de exprimare, Danilea Dinu promite să strălucească în constelația lirică feminină : ”Era un dor de aripi,de vise/căutare/Era un dor de amintiri, de vise/Era un dor pierdut, nemuritor ”
(poem antologic).
”Dor de aripi” deschide un orizont promis în Eul poetic, însetat de zbor într-un răsărit de lună când poeta se întreabă retoric : ”M-ai crede oare/că am trăit / Un răsărit de lună/Fără culoare”. Daniela Dinu se află într-un stadiu de asimilare și desăvârșire a cunoașterii, a îmbogățirii și a diversificării cunoașterii desăvârșirii mijloacelor de exprimare. Există certe promisiuni : evoluția poetei merită cultivată cu atenție sporită în calea spre confirmare.
Sursa : SCRIITORI BRĂILENI DE AZI –Editura Danubiu 2008 Brăila de AUREL M. BURICEA