Scriere oferită de poetul ce iubește Brăila, domnul AUREL M. BURICEA
Luminița Dascălu (1961) debutează cu volumul de poezii ”Rime fragile” – 1996 la recomandare prof. dr. Tudor Opriș : ”Rime fragile este un pasionat jurnal liric al unei tinere și talentate bibliotecare brăilence care dialoghează cu cărțile, cu marii scriitori, cu personajele, cu ideile și filozofia lor,reconstituind printr-o experiență livrească 
sensurile superioare ale unei posibile experiențe reale, înnobilată de aura interioară”.
Livrească și teribilistă, o detașare lucidă și uneori ironică într-un hazard calmat față de lume, stăpână pe trăirile sale intime, privește viața cu ochii unui înțelept, interogații ale unui spirit persiflant.
De la un amvon imaginar ține prelegeri despre filozofia artei; singurătatea, iubirea, moartea, dragostea, religia, sînt teme predilecte. Poeta ”scoate afară din romane/filozofii beți/de ei înșiși orbiți/ratați și-ntr-o ureche/umple-le gura/cu bolovani din arătura veche”. Este perceptibilă o anumită admirație față de sinele său : ”îmi ajung eu însămi mie”, ”eu știu să fac un lucru rar:/ la numărătoare, pe mine să mă sar”. Taina numerelor sacre purtătoare de simboluri mitice sau încărcate cu uimire, cosmogonie și divinitate: ”Mai mult de șapte/ Mai puțin de șapte/ …/ Pentru că niciodată șapte /… Șapte cu desăvârșire/ I-am pierdut în globul din fire/și-am lăsat moartea/ să-și joace jocul/ răcoarea și focul”. În cifra șapte sunt încorporate durata Facerii lumii, simțurile omului, zilele săptămânii, spectrul culorilor, Postul cel mare (șapte săptămâni), Adam la porțile raiului, și se pot face multe asociații în orele astrale ale omenirii și-n legea universală a cauzei și efectului; poeta persiflează cu o ironie amară principalele surse ale emoției estetice, propunându-și să contemple realitatea.
Prin mobilitatea intelectuală,prin vocația jocului poeta noastră se înrudește cu poeții ironiști. Simbolurile biblice pătrund în poeme religioase unde păcatul originar este interpretat cu fantezie : ”Copacul conștiinței binelui și răului/a rodit țărâna numită eu și tu/ fructul neoprit al nefericirii” și faptul că n-am ascultat de porunca supremă : ”Plătim cu viața/vama pentru viață”. Impulsul religios găsește în Luminița Dascălu alte sensuri. Întâlnim infiltrații nichitiene: ”Ai scris odată/ despre talpa/sărutată/despre pășitul lin/spre-a nu strivi sărutul plin”, sau barbiliene: ”orientul hoinar/praf și pulbere și har”asimilate prin interpretare comparativă.
Spiritul modern s-a cuibărit în ”Rime fragile” într-un stil lapidar și eliptic,livresc ostentativ. Întâlnim și texte opace,insignifiante, unde făcătura, artificiul, se întâlnesc într-un descriptivism pretențios, obositor. Atunci când poeta contemplă esențele, ajunge pe culmile imaginației :”E o=ntrebare care nu mă lasă:/Van Gogh a avut cu siguranță/că-ntr-o zi/pânzele vor vorbi/cu vorbe plătite atât/cât/i-ar ajunge să trăiască o veșnicie?” .
[the_ad id=”14977″]