Cel necuvios din adevăr scade
Limba cea plină de mândrie pierde
Cum seceta usucă lanul verde
Buza vicleană în păcate cade
Cuvintele Domnului sunt curate
Argint lămurit de foc şi curăţat
De pământ şi de şapte ori răsfăţat
Ca destinul cruci să-mi fie frate
Ne vor păzi şi ne vor feri în veac
De neamul acesta plin de păcate
Doar sfânta credinţă să ne fie leac
Când împrejur necredincioşii umblă
Cu pofte păcătoase dezbrăcate
De sperie şi fiarele din junglă.