A V E – M A R I A – A V E
tu singura iubito, tu mi-ai mai ramas
sunt pe lumea asta atat de sarac
ca-ntr-o metafora abia ma incap
si-n unghiuri de lebede zbor fara glas
ti-am desenat zambetul cald pe frunze
simt mirosul tau cand trec prin gradina
al toamnei rob te cheama in surdina
si-n miresme stau zilele ascunse
te vad cum treci prin viata plansa-n amurg
pantecul ti-a fost si cantec si mormant
pe orazul perfid lacrimi de cer curg
Osana , Doamne , Osana , prin Cuvant
de-a pururi ingeri sa fim intr-un vers
si-apoi sa ninga intregul univers