V E R B U L – D I N – M I R A C O L
imi trece viata plina de uimire
e-atat de-aproape ultima vama
gerul noptii ma frange si ma chiama
umbra se stinge intr-un con subtire
––
in lumea fara de-nceput si sfarsit
stau in fata Ta , Doamne mut si solemn
cum stau cercurile in trunchiuri de lemn
calea spre adevar trece prin zenit
––
veacul meu se scurge in amintire
universul se propaga pe-o unda
si absolutul ninge in nestire
––
ca zborul in inima de porumbel
creste cerul pe aripa plapanda
dupa Inviere nu mai sunt la fel
INTRE – NUMAR – SI – CUVANT – 2004