” – Eu am îngenunchiat o singură dată. Şi m-a îngenunchiat cinstit un gruzin, care a rămas cel mai bun prieten al meu. În rest, nu cred că mă va mai putea pune cineva în genunchi” – se confesa cel mai bun sportiv brăilean al anilor 1968 – 1969, luptătorul Vasile Iorga.
Până la el, Brăila era patria boxului românesc, ca mai târziu să se vorbească mai mult de nataţia brăileană, de înotătoare, mai ales fete, Beatrice Coandă, Camelia Potec ori Diana Mocanu. Cei mai mulţi sportivi de performanţă, care s-au născut şi s-au făcut cunoscuţi la Brăila, au plecat apoi la cluburi puternice, mai ales din capitală, dar Vasile Iorga a rămas aici, la Măraşu, sat de pescari, de oameni ai bălţii, obişnuiţi cu asprimele vieţii, puternici, bătăioşi, tenace…luptători!
Învaţă clasele primare în comuna natală iar la Stăncuţa gimnaziul, apoi Şcoala profesională Progresul din Brăila, unde va şi lucra ca strungar la cunoscuta Uzină de Utilaj Greu.
Antrenorul Alexandru Tătarul îi intuieşte disponibilităţile de performer şi-l ajută să practice sportul cel mai vechi din lume, sportul celor puternici, luptele. Acolo, la Măraşu, Vasile Iorga se mai luptase el cu flăcăii satului în…trântă: „trântă dreaptă, românească, care m-a purtat, spre disciplina luptelor libere, dar după alte reguli, după legile nescrise ale pământului”.
Munceşte în uzină, se antrenează, învaţă la seral, unde termină liceul iar în 1977 este absolvent al Institutului pentru Educaţie Fizică şi Sport şi este un timp profesor la Şcoala Generală Nr.20 din Brăila.
Drumul lung al performanţelor începe pentru Vasile Iorga la Campionatul Naţional de lupte libere, Bucureşti 1968, când ocupă locul II şi obţine medalia de argint, ca un an mai târziu, la Braşov, să cucerească titlul de campion naţional. Debutul pe plan internaţional este marcat de europenele de la Sofia, locul IV la categoria 78 de kilograme şi în anul următor, 1969, la Berlin, cu locul III.
Palmaresul luptătorului Vasile Iorga este impresionant, pentru că este încununarea unei cariere sportive de răsunet, care a adus lauri sportului brăilean şi răsunet sportului românesc, şi însumează 9 titluri de campion naţional. Locul III şi medalia de bronz la Olimpiada din 1972 de la Munchen, locul II şi medalia de argint la Campionatul Mondial Universitar de la Moscova, din 1973, locul II şi vicecampion mondial, la Teheran, tot în 1973, de patru ori locul II şi medalii de bronz la Campionatele Mondiale din 1970, în Canada, Sofia, în 1971, Istanbul, în 1974 şi Minsk, în 1975, două medalii de argint şi una de bronz la trei campionate europene, ca şi alte numeroase medalii cucerite în turnee internaţionale din Bulgaria, Germania, Franţa, Suedia, Iran…
Timp de zece ani, între 1980 – 1990, maestrul emerit al sportului, Vasile Iorga, a fost antrenorul lotului naţional de lupte libere şi unicul selecţioner pentru loturile naţionale de lupte.
Vasile Iorga s-a stins din viaţă la 6 aprilie 2003.
Prin Hotărârea Consiliului Local Municical Nr. 46 din 29 mai 1996, sportivul Vasile Iorga a fost declarat Cetăţean de Onoare al Brăilei.
Sursa: „Cetăţeni de Onoare ai Brăilei” Dumitru Anghel