Vasile Parizescu (n. 1925, Braila) este un pictor, desenator şi colecţionar de artă român. Vasile Parizescu este fondatorul şi preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România.
Marturisire
„Nu am pictat niciodată urmărind un anume scop lucrativ, ci am făcut-o ca un joc, dintr-o mare bucurie, dintr-o mare pasiune; am fost criticat pentru această părere despre pictura care este un lucru atât de serios, de dificil şi, evident, celor care au făcut-o le-am dat oarecum dreptate; pentru mine era un joc spiritual, un joc al raţiunii, însă aprig şi de nedescris. A fost o viaţă întreagă o mare pasiune, o mare dragoste şi este încă, şi marile iubiri nu se clamează, nu se împărtăşesc întregii lumi; ele se şoptesc în spaţiul spiritual atunci când sunt singur, eu şi natura.”
Studii
În anul 1947 termină Şcoala de ofiţeri cu gradul de sublocotenent.
În perioada 1945-1949 urmează Facultatea de litere şi filosofie şi apoi Facultatea de Mecanică (1949-1953).
Face studii libere de pictură cu pictorii Dumitru Ghiaţă, Rudolf Schweitzer–Cumpăna şi G.N.G. Vânătoru.
Între 1970 si 1973 urmează Şcoala de arte din Bucureşti studiind cu profesorii Nicolae Savin şi Paul Luţescu.
Între 1975-1990 Preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti
Membru Fondator şi membru în Comitetul Director al Fundaţiei Nicolae Grigorescu din Câmpina
În anul 1990 Fondează Revista ProArte
Expoziţii personale
1974 – Galeria de Artă a Cercului Militar Naţional
1978 – Galeria de Artă a Cercului Militar Naţional
1983 – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti
1986 – Galeriile de Artă Victoria, Iaşi
1987 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila
1988 – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti
1993 – Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Naţional
1994-1995 – Galeriile de Artă : Tokio, Osaka, Yokohama
1995 – Muzeul Naţional Cotroceni
1995 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila
1995 – Muzeul de Artă, Tulcea
1996 – Muzeul Naţional Cotroceni
1996 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila
1998 – Muzeul Judeţean de Artă Prahova, Ploieşti
2001 – Sala Dalles, Bucureşti
2002 – Muzeul Naţional Cotroceni
2004 – Muzeul de Artă Craiova
2005 – Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Naţional
Expoziţii naţionale şi de grup
1981 – Expoziţia Republicana, sala Dalles
1983 – Expoziţia Republicana, sala Dalles
1983 – Expoziţia laureaţilor Festivalului Naţional, Muzeul Naţional de Artă al României
1984 – Expoziţia Republicană, Sala Dalles
1985 – Salonul Municipal de pictură , grafică şi artă decorativă, Muzeul Naţional de Artă al României
1986 – Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles
1986 – Târgul de artă de primăvară, Sala Dalles
1986 – Salonul Municipal de pictură , grafică şi artă decorativă, Muzeul Naţional de Artă al României
1987 – Expoziţia laureaţilor Festivalului Naţional, Muzeul Naţional de Artă al României
1987 – Expoziţia Republicana de pictura, grafica, sculptura, Muzeul National de Arta al României
1987 – Expoziţia „Anotimpurile”, Muzeul Naţional de Artă, Iaşi
1987 – Expoziţia Naţională de pictură, Galeriile de Artă, Dorohoi
1988 – Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles
1988 – Salonul Municipal de pictură , grafică şi artă decorativă, Muzeul Naţional de Artă al României
1989 – Salonul Naţional „Peisajul românesc”, Galeriile de Artă, Constanţa
1990 – Salonul Municipal de pictură , grafică şi sculptură, ARTEXPO, Teatrul Naţional, „Etaj 3/4”
1992 – Salonul Municipal de pictură , grafică şi sculptură, ARTEXPO, Teatrul Naţional, „Etaj 3/4”
1994 – Expoziţia „Natura statica in pictura contemporana”, Muzeul National de Arta, Iasi
1997 – Expoziţie de pictură, Casa Americii Latine
Expoziţii în străinătate
1987 – Moscova; 1990, 1999 – Roma; 2000 – Paris; 2003 – Viena;
Premii
Premiul întâi cu diploma si medalie la Expozitiile Nationale din anii 1981, 1983, 1985 şi 1987
Premiul „Gheorghe Petrascu” al Saloanelor Anuale ale Artistilor Plastici Bucuresti în anii 1981-1988
Diploma si medalia de laureat al Festivalului International de arta de la Moscova, 1987
Premiul întâi la expozitia nationala de pictura „Artur Verona”, 1987
Diploma si placheta culturala a Municipiului Bucuresti, 1988
Premiul special al juriului la Salonul National „Peisajul Românesc”, 1989;
Premiul Albo D‘oro si alegerea ca Membru Efectiv al Senatului Academiei Internationale de Arta Moderna din Roma, 1999.
Călătorii de studii
Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Franta, Germania, Italia, Jugoslavia, Polonia, Uniunea Sovietica, Ungaria.
Lucrări în muzee şi colecţii particulare
România, Anglia, Austria, Canada, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Jugoslavia, Spania, S.U.A., Suedia, Turcia.
Cote vânzare
România, Bucuresti: „Marea la Caliacra”, 10000 euro;
Cote maxime obtinute: Tokio, Köln: 50000-60000 euro.
Aprecieri
Constantin Ciopraga: În esenta, Vasile Parizescu este un liric retinut, un senzual dublat de un meditativ; un sentimental care se autocenzureaza, de unde sobrietatea limbajului plastic, echilibrul constant în fata lumii concrete, un aer mai curând grav decât patetic ori exuberant sau tumultuos.
Solar, aproape mediteranean, cu voluptati delicate de poet al naturii – sub semnul spiritualului- pictorul vibreaza, traduce cromatic si mai ales sugereaza bucuria de a exista. Geometria unghiurilor drepte isi asociaza- cu vadita stiinta a organizarii spatiale – muzica liniilor curbe , invaluitoare. Acoperisuri de culoarea tiglei, un colt de strada, în panta, coloane de arbori , instantanee în port , toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descriptia unei flori , de carnatia unui fruct, ci de redarea esentelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte , exprima la Vasile Parizescu un complex sentiment al timpului, în modulatii întotdeauna luminoase.
Ion Irimescu: Azi am avut o zi deosebit de placuta si cu multa satisfactie spirituala, privind minunatele picture ale maestrului Parizescu. Calde felicitari si urari de înca multe realizari, în greaua meserie de pictor.
Călin Dan : Forta unui ansamblu din lucrarile lui Vasile Parizescu sta tocmai în doza de adevar interior, de asumare existentiala esentiala care transforma orice gest plastic într-o confesiune vitala, cenzurata cu sobrietate. Vasile Parizescu stie ca drumurile culturii, oricât de batatorite ar fi, pot fi strabatute înca o data cu conditia unei asumari lucide a conditiei creatorului, în tot ceea ce acesta implica.
Artistul a stiut sa respecte si sa cultive natura sa contradictorie , visatoare si rationala, exaltata si retinuta, dupa cum a stiut sa aseze evenimentele vietii sale în albia unei aspiratii înalte. E aceasta un exemplu admirabil de civilitate si de civism, o dovada a unei maturitati generoase, ce refuza abdicarea de la efortul social în boema, asumând, totodata, riscul creator dincolo de specularea avantajelor contingente. Fara a fi un iubitor al molcomelor cai de mijloc, Vasile Parizescu si-a echilibrat chemarile contradictorii ale sentimentelor si intelectului, explorând curajos stari si situatii opuse, uneori pâna la anulare. Rezultatul este aceasta, pictura cu consecinta de email si sonoriati de bronz calit la focul intens al unei istorii artistice europene. Colorist energic, artistul evita risipirea în senzualitati excesive , dând soliditate aproape sculpturala tusei sale. Tabloul se edifica, asemenea unei arhitecturi , cu arma „taioasa” si precisa a cutitului de paleta , e solid si totodata evanescent, cordial si în acelasi timp efigiatic.
Vasile Florea (P.S) : Când l-am cunoscut pe Vasile Parizescu era abia colonel în armata româna. În schimb, în calitate de colectionar era deja general. Constatam astazi ca este general si în pictura , iar daca pe plan militar a trecut ca general în rezerva, în pictura este mai activ ca oricând.
Tudor Octavian : La majoritatea contemporanilor , fiecare lucrare are un ce indiscutabil, incontestabil as spune; în timp însa nu se încheaga nimic si n-avem motive sa vorbim de opera. La Vasile Parizescu, partile te stârnesc, te împing sa le afli slabiciuni si chiar rasfatul optic e cu neliniste. Întregul, în chip ciudat, e viguros, si face inoportune mai toate întrebarile aparute pe moment. Înclin sa cred ca Vasile Parizescu are pricini interioare puternice pentru a rostui artisticeste un capitol în cartea artei romanesti de azi, capitol care sa-i poarte numele. E o izbânda, mai ales daca socotim câti din invingatorii momentului nu-s decât rând sau cel mult fraza în aceste capitole .
Octavian Barbosa: (…) De fapt, admirându-i colectia, adunata în tacere, cu grija si fara graba, ar fi trebuit sa-mi dau seama de la început ca numai un ochi de pictor putea sa opereze alegerea cu atâta siguranta si, as zice, personalitate a gustului. Tot asa cum numai un colectionar, exersat în contemplarea marilor opere, putea sa manifeste, la rândul sau, atâta finete în alegerea motivelor si atâta maiestrie în redarea lor pe pânza sau pe hârtie, cu pensula sau cu creionul. Lectia maestrilor a fost bine asimilata! Peisajele si florile, reprezentând imagini ale unor multiple itinerarii vizuale de calatorie, poarta pecetea autorului lor.
Sursa: Dumitru Anghel – „Cetateni de Onoare ai Brailei”