Ideea organizării unui concurs ”de dare la semn”, cum se spunea pe atunci tirului, s-a vânturat la Brăila încă din anul 1865, dar lipsa unui teren amenajat a determinat o amânare de câțiva ani. În 1867 compania de dorobanți din localitate a pus la dispoziția comitetului de organizare 10 puști, 500 ”patroane” (cartușe) și 600 capse, iar școlile au dat bănci pentru ”șederea publicului, dar primăria nu a reușit să termine amenajarea poligonului până la venirea iernii.
În anul 1868 s-a înființat la București ”Societatea română de arme, gimnastică și dare la semn” (scrimă, gimnastică și tir), cu o filială la Brăila, care a constituit un cadru organizatoric prielnic desfășurării activităților sportive. În programul acestei asociații se menționa că ea a fost înființată de ”bărbați care apreciaseră importanța exercițiilor corporale, dar mai ales a deprinderii poporului cu mânuirea armelor”. În acea perioadă când națiunea română aștepta un moment favorabil pentru obținerea independenței de stat, se considera că respectivele concursuri de tir vor contribui la pregătirea militară a unui număr mare de cetățeni mobilizabili.
Comitetul de organizare brăilean a amenajat, în vara anului 1868, un poligon situat între bariera Silistra (Călărași) și Parcul Monument , dotat cu tribune pentru public adăpostite sub corturi de pânză și umbrare de verdeață. În ordonanțele afișate pe străzile orașului se arată că în concurs se va trage cu carabinele la o distanță de 200 m țintă, urmând ca ”cei ce se vor distinge prin iuțeala mânuirii armelor cât și prin mai multe dătături (lovituri în plin) să fie premiați de comitet”. În ziua de 27 iulie 1868, orele 6 dimineața, o mulțime de cetățeni ai Brăilei s-au adunat pe terenul de lângă Parcul Monument, într-o atmosferă de sărbătoare, pentru a urmări întrecerile. În tribune luaseră loc oficialitățile și unii membrii ai protipendadei, dar cei mai mulți dintre orășeni rămpseseră în picioare, încurajându-și favoriții prin strigăte. Ovații prelungite se dezlanțuiau la anunțarea loviturilor reușite și organizatorii trebuiau să solicite insistent restabilirea liniștii, pentru ca cei 24 de trăgători să se poată concentra. În pauze, fanfara Gărzii Naționale își demonstra vituozitatea interpretând cântece la modă. După încheierea întrecerii și contabilizarea punctajelor, juriul a declarat învingători pe Tache Djuvara, Nicolae Dumitru și Nicolae Nicolau, care au primit ca premii puști de vânătoare.
La 15 august 1868 se organizează și concursul județean de tir, cu participarea reprezentanților fiecărei comune rurale a districtului Brăila, pe același poligon de lângă Parcul Monument.
În următorii 2 ani, concursul a fost câștigat de sergentul de grăniceri Bunea Manea, care devenise un adevărat campion prin măiestria cu care își întrecea adversarii la diferențe apreciabile de puncte. Numărul concurenților a sporit de la an la an, astfel că de la 24 de trăgători în 1868 s-a ajuns la 118 în 1870 și la 167 în 1871, întrecerile trebuind să fie prelungite și după amiază.
Ca premii se ofereau carabine, puști de vânătoare și revolvere, însoțite uneori de sume de bani. În anul 1872, primăria nedispunând de fonduri suficiente, câștigătorii primelor 3 locuri au trebuit să se mulțumească, în ordine, cu : o pușcă de vânătoare, un crivat (pat) și două sfeșnice. Se eliberau certificate cu rezultate obținute, pe baza cărora concurenții merituoși se puteau înscrie și la întrecerile județene la care participau locuitorii satelor. În anul 1872, au participat 178 de trăgători, ofițerii și subofițerii fiind admiși în afara concursului. După cum se preciza într-un proces-verbal întocmit de comisia de organizare, scopul acestor concursuri era ”de a fi încurajați locuitorii fiecărei comune în parte, care se vor distinge, iar nicidecum militarii care sunt bine antrenați în darea la semn și contra cărora nu pot concura orășenii”.
Concursurile de tir au continuat pănă la Războiul pentru Independență, când au fost întrerupte considerându-se că și-au atins țelul propus.
La sfârțitul secoului al XIX –lea au început a fi practicate și alte sporturi la Brăila: gimnastică, oină, ciclism (faza velocipedelor), hipism și altele.
Sursa: Momente din Istoria Brăilei, Gheorghe Iavroschi