După 289 de ani de stăpânire străină, Brăila revine Valahiei, pe baza Tratatului de pace de la Adrianopol – 2/14 septembrie 1829 ( art. 5 ) ; administraţia oraşului este condusă de Isprăvnicie ( Primărie ). Paza hotarului la Dunăre se executa de corpul de poliţie fluvial, care utiliza ambarcaţiuni cu vâsle, echipajul era înarmat cu puşti cu cremene – calibru 17,8 mm ( fabricate în Rusia ).
Se înfiinţează comuna Cazasul ( sau Cazacul ), prin întrunirea a două sate ce au fost în apropierea comunei spre N-V şi stăpânite de doi turci Cazac şi Ismen, primul rămânând deplin stăpânitor. Aici au avut ruşii cartierul general înaintea atacului cetăţii, iar turcii un depozit de iarbă de puşcă.
Pe 20 octombrie 1828 se naşte la Brăila, George Baronzi, viitor poet, dramaturg şi folclorist, iar pe 28 decembrie se reia serviciul regulat de poştă spre Focşani, cu 36 de cai şi atelaje corespunzătoare.
Se dă dreptul Munteniei de a avea comerţ liber, iar articolul 184, cap.VI din Regulamentul Organic, specifica : … slujba pe apă a liniei Dunării se va împlini cu 18 caiace într-armate, orânduite fiecare dintrânsele de un ofiţer şi 8 vâslaşi. Tratatul de la Adrianopol, legifera regimul de ocupaţie rusă în Principate – pentru a garanta plata despăgubirilor de război, pe care Imperiul Otoman la datora Rusiei ( până în anul 1834 ). În afara regimului ocupaţiei militare, cu privaţiunile aferente, Brăilei i s-au adăugat calamităţile : cutremurul din 1829, iarna grea, inundaţiile, invazia lăcustelor, epidemiile de ciumă şi holeră, foametea .
Se stabilesc în oraş, 38 de familii de bulgari ( aprilie 1830 ), în frunte cu căpitanul Vasile P. Vâlcov – aflat în bejenie ( 3 ani scutiţi de taxe), urmate de 44 de familii din Silven şi alte 100 de familii, în luna mai. Pe 5 februarie 1831 cetatea dispare , locul este curăţat, rămân doar ziduri de susţinere a falezei şi poarta tunelului ( scările de coborâre din Grădina Publică ), zidită în anul 1965.
Se desfiinţează Mitropolia Proilavului, Brăila devine principalul port al Munteniei, numărul corăbiilor ancorate în schelă creşte , majoritatea sunt greceşti ( deja 34 de greci erau stabiliţi în oraş) ; aici se păstrează grâul şi furajele pentru armata rusă.
BRĂILA LIBERĂ
Zonele oraşului se numeau mahalale, acestea erau : Ispirăului ( Centru ) – cu 105 familii, Poarta cea Mare ( unde erau mulţi „Brăilă”) – cu 163 de familii ( din care 55 familii refugiate din satele raialei ), Poarta cea Mică – cu 194 familii. Pe Uliţa târgului cu prăvălii ( viitoarea Kiseleff şi Regala ), locuiau 73 de familii de români, 25 familii de armeni, 21 familii de evrei şi alţii – toţi negustori ; prăvăliile s-au construit cu timpul , nu prea în ordine, scurgerea era pe mijlocul străzii, era noroi sau praf, dar şi miros de la produsele negustorilor. Clasificarea familiilor se făcea după numărul de vite deţinute : fruntaşii, mijlocaşii şi codaşii ( care nu aveau animale).
După plecarea turcilor, în oraş erau peste 3.600 de locuitori, populaţia era denumită după meserii : pescari – 25, dulgheri -13, cârciumari -20, etc., sau după etnie : greci, bulgari, cazaci, sârbi, armeni etc. ; la cele 545 de familii erau 7 preoţi. Se trăia în câteva sute de case şi bordeie acoperite cu paie, înconjurate de grădini, uliţele erau neregulate.
VA URMA