La fel ca şi biserica „Sf. Gheorghe” şi aceasta are avantajul poziţiei aflându-se la capătul unei străzi centrale numită în trecut „Sf. Constantin” de la numele bisericii şi care se sfârşeşte în cimitirul cu acelaşi nume.
Piatra de temelie s-a pus în anul 1857 pe 3 mai, în locul unde erau nişte cuptoare de pâine, făcute de armata rusă în timpul ocupaţiei din 1854 din timpul Războiului Crimeei. Au contribuit la realizarea construcţiei bisericii, breslele de croitori , grădinari, măcelari, hamali şi zarzavagii.
Finalizarea construcţiei s-a făcut în anul 1863, sfinţirea bisericii având loc pe data de 8 septembrie. De menţionat este şi faptul că biserica păstrează o parte din moaştele Sfântului Haralambie, de aceea i s-a atribuit şi a doua denumire cu numele acestuia. Denumirea cea mai cunoscută este însă de „Sfântul Constantin”.
pericolul de a se surpa.