Articol realizat de Ana Maria Zlăvog – profesor, Colegiul Național “Nicolae Bălcescu“ Brăila
Personalitate importantă din sfera didactică și cultural-religioasă a anilor 30-40 ai secolului al XX-lea, Antim Angelescu (născut Anton) a contribuit esențial la dezvoltarea și promovarea vieții spirituale a Brăilei interbelice, fără a avea neapărat, cu acest scop, o datorie morală generată din starea de spirit de a se fi născut pe aceste plaiuri de poveste. Provenind dintr-o familie de preot, din Moşeştii Vechi, județul Buzău, și-a pus în valoare în mod creativ sobrietatea gândirii devenind har preoțesc, model pedagogic și ecumenic.
De Brăila l-a legat spiritual activitatea de preot de parohie desfășurată la bisericile “Sfântul Ilie” (1920-1921) şi “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1921-1942), cariera didactică, fiind profesor de Religie la Liceul “Nicolae Bălcescu” (1923-1942), precum și activitatea misionară, fiind misionar eparhial, membru în Adunarea eparhială (1932-1942), preşedinte al Asociaţiei clerului – secţia Brăila (1932-1942) și redactor al gazetei “Viaţa Creştină” din Brăila (1932-1936), scriind în acest sens peste o sută de articole și mai multe cărți și broșuri. La Brăila publică volumele ““ (1927) și “Biserica și sectele“ (1928).
Antim Angelescu a studiat la Seminarele “Nifon” din Buzău şi “Central” din Capitală, apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1915 – 1919), urmând specializare la Montpellier, Franța- Facultatea de Teologie liberă Protestantă. În 1939 obține doctoratul cu teza “Psihologia religioasă a copilului și a adolescentului, cu aplicații în învățământul religios“, lucrare publicată în același an la Brăila, la Atelierele tipografice “Presa“ și reeditată de Arhiepiscopia Dunării de Jos în 2013, cu sprijinul și binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului dr. Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos. În opinia Domniei Sale, cartea “surprinde prin actualitatea concluziilor sale, atât ca teolog, cât și ca dascăl, dar și ca bun psiholog, în privința evidențierii raportului dintre religie și știință, dintre pedagogie și psihologie“.
Psihologia religioasă, percepută drept o nouă psihologie experimentală, o știință naturală, de sorginte rațională sau filosofică, rămâne, în consecință, atât un postulat al învățământului, cât și o cale de evoluție întrucât, “observația și metoda experimentală bazate pe date psihologice au căpătat o extindere atât de mare“ în plan universal și personal. Menționăm ca argumente, în special, studiile intitulate “Religia ca necesitate psihologică“, “Viața psihică după concepția vechii psihologii“, “A doua copilărie“, “Religia și științele naturale“, “Astronomia și religia“, “Religia și studiile referitoare la om“, “Omul în ansamblul elementelor sale fizice și spirituale“.
Pentru că rămăsese văduv, îngrijindu-se personal de creșterea și educația celor trei copii, cunoscut fiind pentru apreciabila și nobila activitate pastoral-misionară, în 1944 Antim Angelescu devine episcop al Buzăului, păstorind până în 1979, când s-a retras. În 1948 a fost unul dintre episcopii care a iniţiat catehizarea copiilor în biserici, acţiune sistată brutal de autorităţile comuniste. Nu întâmplător, a fost ales episcopul care a interpretat rolul de arhiereu în scena încoronării lui Mihai Viteazul din filmul „Unirea”, regizat de Sergiu Nicolaescu.
(va urma)
