Şi această biserică este una dintre cele mai vechi şi mai frumoase din oraş. Astăzi se află pe strada Petru Maior, care până la sfârşitul celui de al doilea razboi mondial se numea Sfântul Petru, de la numele bisericii. Acest nume a fost schimbat după autorităţile comuniste după război.
Istoria sa este îndelungată, astfel pe locul unde este actuala biserică a existat o altă biserică mai veche, construită imediat după eliberarea de sub turci în 1836, la concurenţă cu catedrala Sfântul Nicolae. Construcţia a fost realizată pe cheltuiala a doi negustori bogaţi din oraş : Petre Boiangiu şi Cristu Ceacăru, primul fiind cel care i-a dat numele de Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel în cinstea patronului onomastic al său.
Pe lângă hramul de Sfinţii Petru şi Pavel ea mai are şi hramul de Sfântul Marele Mucenic Gheorghe. Această biserică s-a dărmat în anul 1872 din cauza tasării terenului.
Pe locul ei, după ce s-a pregătit terenul, a început construcţia în 1872 a actualei biserici, care va fi finalizată după 9 ani în 1881.
Sfinţirea s-a realizat de către Episcopul Dunării de Jos Gherghişan în anul 1881, la 20 iunie. Noua construcţie s-a ridicat pe cheltuiala fiicei primului ctitor Petcuţa Petre Boiangiu cu sprijinul Primăriei Brăila şi prin înfiinţarea unei loterii publice. Patronul Bisericii, pe lângă Sfinţii Petru şi Pavel, mai este şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva.
Biserica are în proprietatea sa un Artemis de mare valoare şi vechime, el fiind sfinţit în 1818 de către Mitropolitul Proilaviei Antim şi care a fost dăruit bisericii de către sora acestuia, pe nume Dieleta, după desfiinţarea Mitropoliei. Biserica avea ca avere un han, numit „Poarta de Fier” în valoare de 100 000 lei, fapt confirmat în „Situaţia statistică a proprietarilor din oraş” întocmită de Primăria Brăilei în 1885.
Noua biserică a fost înzestrată cu două clopote realizate în Germania, pe lângă care se mai găseau şi două ceasuri foarte apreciate pentru precizie de locuitorii oraşului, care erau în concordanţă cu clopotul cel mare al bisericii aflat într-una din turle.
Clopotul cel mic se găsea în cealaltă turlă şi era moştenire de la vechea biserică, el datând din 1836. Cele două clopote au fost rechiziţionate de comenduirea trupelor germane de ocupaţie, în 1917. Din această cauză preotul Paroh Ştefan Bârzănescu a solicitat sprijinul Primăriei Brăila de a interveni la comenduirea germană pentru a salva cel puţin clopotul cel mare al bisericii.
Intervenţia primăriei nu a avut însă nici un efect, germanii distrugând clopotele amândouă.
Cu toate că are aspectul de catedrală, biserica nu a îndeplinit această funcţie, datorită dezavantajului pe care îl are din cauza poziţiei pe o stradă dosnică şi a lipsei de spaţiu în jurul său.
De menţionat că în curtea bisericii se află şi Protoieria Brăilei. Preot Paroh este Nelu Coroiu, iar adresa este Str. Petru Maior nr. 24.
Sursa: „Bisericile Brăilei” Dr. Ionel Ştefan Alexandru