SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE ŞI CĂSĂTORIE
În epoca noastră s-au modificat enorm concepţiile despre viaţă, şi despre relaţiile dintre sexe, iar libertăţile de manifestare ale tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent de şaisprezece ani cunoaşte mai multe fete decât bunicul lui într-o viaţă! Totuşi nişte norme generale pot fi încă formulate fără teamă de ridicol.
Vom începe cu regulile pe care ar trebui să le respecte întăi cei mari. Tinerii au nevoie să fie ajutaţi să-şi găsească un mod de comportament firesc, să-şi dobândească un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdată, datorită lipsei de experienţă.
Prima atitudine greşită dar des întâlnită a adultului-părinte, rudă, prieten- este de a nu se amesteca în nici un fel în viaţa adolescentului, ci de a-i lăsa o mare libertate. Este o atitudine foarte comodă dar când viaţa tânărului eşuează lamentabil, răspunsul omului matur va fi prompt: „am avut încredere în tine, te-am lăsat să faci ce vrei, ai avut libertate totală” Câtă cruzime inconştientă conţine această replică din partea celui care şi-a văzut de treburi, sau a fost doar derutat de platoşa de teribilism cu care tânărul şi-a apărat spaimele, neliniştile, frământările şi disperările inerente vârstei.
Cealaltă atitudine la fel de greşită este cea a părintelui „cloşcă”! Cei mari au uitat sau nu acceptă că odrasla lor nu mai are cinci ani ci cinsprezece şi o infirmizează nelăsând-o să ia nici o decizie.
Să ne amintim de propria noastră adolecenţă şi de câtă nevoie avem de libertate, dar şi de un sfat- când eram la vârsta copiilor noştri. Vom constata că nimic nu e nou sub soare, chiar dacă suntem tentaţi să ne idializăm comportamentul din tinereţe prin fraze de tipul: „Pe vremea mea… „.
Ca în toate situaţiile din viaţă se impune tact, răbdare, înţelegere. Să stăm de vorbă cu cei tineri de câte ori suntem rugaţi, să nu le dăm sfaturi decât dacă ne sunt cerute şi să nu facem crize de nervi dacă nu sunt urmate cu sfinţenie! Mai ales prieteniile, flirturile, primele iubiri din viaţa tânărului constituie domenii tabu pentru cei maturi. Să nu intrăm cu bocancii în sufletele copiilor! Dacă această regulă, de a respecta şi de a menaja personalitatea adolescentului nu s-a demodat nici purtarea civilizată a tinerilor nu a devenit „anacronică”.
În decursul ultimilor decenii, relaţiile dintre adolescenţii de ambele sexe a cunoscut o evoluţie rapidă în comparaţie cu statutul rigid pe care îl aveau tinerii de la începutul secolului. Actuala generaţie beneficiază de şcoli mixte, tabele la care participă şi băieţi şi fete, discoteci, viaţă sportivă şi multe altele. Se fac cunoştinţe rapid şi se uită la fel de repede.
Cum să procedezi ca să cunoşti pe cineva care îţi place şi nu este nimeni prin preajmă ca să îţi facă acest serviciu? În acest domeniu, pentru această vârstă codul manierelor elegante este foarte… tolerant. În medii apropiate- şcoli, tabere, săli de sport, cluburi, etc- atât băiatul cât şi fata pot schimba câteva vorbe, pot să se prezinte singuri, pot lega rapid o prietenie. Există o singură interdicţie-a nu insista şi a nu plictisi pe cea sau cel pe care l-ai cunoscut, dacă simţi sau intuieşti că simpatia nu-ţi este împărtăşită. Demnitatea ta de om te va determina să renunţi şi … să suferi în tăcere. La această vârstă rănile se pot vindeca uşor. Vei întâlni în mod sigur o altă fiinţă care va fi mai receptivă la sentimentele tale. Uşor de spus, greu de urmat!
Cu totul altfel stau lucrurile când dorim să cunoaştem pe cineva în locuri publice -străzi, gări, autobuze, metrouri, trenuri, etc. În aceste cazuri se recomandă maximum de prudenţă. Nu este numai nepoliticos să faci cunoştinţă pe stradă ci şi periculos! Dacă acceptaţi riscurile o faceţi pe propria dumneavoastră răspundere. Nu vă lăsaţi convinşi de povestea mătuşii care şi-a cunoscut soţul în tramvai şi trăiesc fericiţi. Au avut noroc, s-ar putea să nu-l aveţi şi dumneavoastră.
Chiar dacă în şcoli se fac ore de sexologie, chiar dacă tinerii sunt pregătiţi cu toate mijloacele moderne de contracepţie, şi nu sunt învăţaţi să se apere de Sida, delicateţea şi parfumul unic al primelor manifestări de dragoste nu ar trebui să dispară din viaţa lor.
Simpatia este char dragoste? Desigur, nu! Flirtul nu este 
condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere. El este specific unei anumite vârste. A zâmbi, a face daruri, a invita o fată la cinema, a-i dărui o floare, nu are în sine nimic rău. A răspunde acestor invitaţii este firesc. De aici se poate naşte o prietenie durabilă sau o mare iubire.
În zilele noastre idealul feminin pare să se apropie din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greacă. Sunt admirate fetele cu siluetă, sănătoase, sportive. Au succes cele independente material, bune camarade în şcoli, servicii, în vacanţe. Dar asta nu înseamnă că fetele au voie să îşi uite feminitatea, pentru că astfel au foarte puţine şanse de a fi apreciate de bărbaţi. Feminitatea presupune delicateţe nu agresiune provocatoare. O doamnă nu este cea care poartă verighetă ci cea care îşi merită numele. O fată de şaisprezece ani se poate purta ca o doamnă fără să îşi uite candoarea şi nevinovăţia inerentă vârstei. Doamnă te şi naşti dar şi devii!
Astăzi, logodna este mai puţin oficială şi nu creează aceleaşi obligaţii ca altă dată. La începutul acestui secol, doi îndrăgostiţi a căror logodna n-avusese loc încă, nu puteau să se vadă, decât în prezenţa părinţilor.
Uneori, din diferite motive o căsătorie se face înainte de a ne fi gândit la logodnă, dar încă nu e o regulă generală. Altădată, logodna nu se rupea decât rar, şi dintr-un motiv într-adevăr serios. Cu orice risc, în majoritatea cazurilor, nu se rupea o logodnă fără ca fata în special, să nu rămână dezonorată pe veci. Astăzi, este infinit mai bine să rupi o logodnă decât să faci o căsătorie proastă.
Un om binecrescut nu comentează cu nimeni motivele care l-au silit să se despartă de prietena sau prietenul său. Din fericire nu se întâmplă la fel cu toate primele iubiri şi majoritatea dintre ele, se termină cu logodnă şi căsătorii. Şi într-o bună zi un cuplu înlocuieşte pe cei doi logodnici fără ca ei să fie mai puţin îndrăgostiţi, dar având poate, ceva mai multă maturitate şi mai multă responsabilitate faţă de viaţă. Nu se vor mai plimba strâns înlănţuiţi pe stradă sau prin parcuri şi doar ţinându-se de mână. Renunţă să utilizeze în altă parte decât la ei acasă micile porecle tandre. Tânărul cuplu învaţă că dragostea nu se hrăneşte cu aer ci se creează şi se recreează, în mod neîncetat prin mici gesturi de fiecare zi. Soţul ca şi soţia trebuiesc recuceriţi mereu.
Căsătoria trebuie să creeze o intimitate fără ascunzişuri şi fără minciuni. Dar sinceritatea nu justifică gesturile brutale sau nervoase şi nici cuvintele grosolane. Un bărbat căsătorit nu ar trebui să cunoască niciodată micile secrete cosmetice ale soţiei sale, iar aceasta ar trebui să-şi aştepte soţul ca pe un posibil admirator ce ar surprinde-o la bucătărie, cu un şorţ cochet asortat la unul din tricourile pe care le poartă numai în casă. O bătrâneţe fericită în comun nu este un dar al zeilor ci este rezultatul unor ani îndelung de respect, stimă şi de dragoste.
